Complicated

41

"Vrei sa spui ca fratele tău e aici?"

Seokjin ștergea un pahar privindul pe micul băiat cum ofta la fiecare secunde și pe hybridul sau ce mergea intr-o parte și in alta de parca se uita sa nu fie vreun pericol. Ciudat defapt.

"Mhh, a venit acum ceva timp" ii răspunse lăsându-se cu greu pe scaunul cu spetea privind tavanul gânditor și obosit.

Seokjin era prietenul lui cel mai bun, și numai el știa ce va trebui sa facă mai departe dar după ce ia povestit tot se pare ca nici el nu avea cuvinte.

"Știi Tae, după ce mi-ai zis de fratele tău, când ar fi trebuit sa o faci demult, chiar nu am nici o idee cum trebuie sa procedezi, adică știi ca toți își iubesc fratii, și poate tu încă mai ai, in adâncul inimi simpatie față el, nu îți zic sa îl ierți așa de repede dar nici sa ii dai speranțe false, spuneai ca el era cel mai bun din familie și de privea ca o pramatie buna de nimic corect?" satenul încuviința din cap ochii săi fiind acum pe blondul ce puse paharul curat la loc, acum fiind din nou in fata sa. "Uite sunt momente când o persoana își recunoaște vina și cere iertare, însă sunt altii ce se prefac ca după sa te distrugă, Jungkook a simntit ceva atunci dacă a decis sa îl atace probabil nu e demn de incredere"

Taehyung arunca rapid un ochi spre hybridul ce privea fiecare client incruntatura fiind destul de vizibila. Ia povestit și de reacția hybridului când la văzut prima data pe fratele sau, cum ochii i se schimbara in ura, cum a scos un marait atât de puternic încât zguduise totul din casa, atunci a fost șocat, nu a observat felul în care îi privea fratele, dar acum auzind cuvintele blondului poate chiar Hun nu era ceea ce pare poate doar vrea sa il joace atât de bine încât sa ajunga și mai badjocorit așa cum a fost in copilarie. Dar ochii aceea blânzi, privea sa ce ii implora iertare, nu o putea scoate din cap, pe moment chiar vroia sa ii dea a doua șansa, dar acum nu știa ce sa facă.

"Nustiu hyung chiar nu știu ce sa fac" era satul de tot, nu avea deloc energie iar examenele se apropiau mult prea rapid, și cu toate ce sa întâmplat abia putea gândi normal.

"Asculta Tae orice persona care are in posesie un hybrid il asculta, dacă stie ca acea persoana nu e buna atunci ei cred asta, dacă Jungkook a identificat ceva rău venit de la fratele tău, așa ajungând sa il stranga de gât atunci probabil nu e de incredere, dar repet nustiu cum sa procedezi, e destul de complicat când vine vorba de familie"

Și el avea o surioara ce o iubea foarte mult, ca frate mai mare nu a îndrăznit deloc sa o pună pe ultimul loc, întodeauna ii făcea pe plac și o ajuta când putea. Știa ce înseamnă iubire de frați dar sunt unii care nu au acest noroc, cum ar fi pe moment Taehyung. Dacă ar fi știut de asta l-ar fii luat din prima ocazie, insa nu te poți lupta cu legea mai ales ca era minor pe atunci când sau cunoscut.

Liniștea se lăsase peste ei după un timp satenul lăsându-și capul sa se odihneasca de spetea pentru a incerca încet sa se calmeze. Nu doar fizic era obosit dar și psihic. Cu greu a trecut de comportamentul groaznic a hybridului pentru a ajunge din nou in aceeași situație dar cu fratele sau. Doar a obosit sa pretindă ca e bine cand defapt era satul de tot.

O voce ia oprit gândurile negre deschizându-și ochii și sa privească o silueta destul de cunoscuta care mai târziu și-a data seama ca era Yoongi. Doar un zâmbet la făcut sa se topească și sa uite pe moment ce avea in gând ridicându-se in picioare și luandul strâns in brațe auzind un raset din partea verzului care ia încălzit inima.

"Tae usor, o sa cădem amândoi dacă te împingi așa" chicoti amuzant de strânsoarea satenului cuprizandui corpul intr-o îmbrățișare de urs.

"Scuze hyung dar mi-a fost atât de dor de tine" răspunse cu botic după ce se îndepărtase de cel mai in vârsta.

Yoongi se rezema doar sa rada ciufulindui parul înainte sa pașească spre tejghea acolo dând deja mâna cu blondul care din cauza tejghelei nu putea sa se apropie.