Complicated

47

Lumina slaba a soarelului ce împroșca razele deasupra  munților albi, zapada devenind strălucitoare ia captat atenția cu mici stele fosforescente privind priveliștea uimitoare ce cu siguranța va ajunge in tabloul sau. Dormise ceva timp și primise și multe predici de la profesor pentru ca pierduse multe, însă noroc ca nu chiar pierduse cine stie ce, faptul ca mai avea mult timp pana vor sta aici nu era ceva rău.

Jungkook era puțin mai in spate vorbind cu un hybrid urs, se pare ca se cunosc din acel parc frecventat de hybrizi. Stăpânul era o fată destul de înaltă cu parul blond vopsit, cu breton ce ii acoperea destul de mult ochii însă destul de amabilă. Au vorbit ceva chestii dar nu era o persoane apropiată, doar așa la facultate își mai aruncau câte un salut și discutand de tema profului.

Restul colegilor erau împrăștiați pozând, vorbind, râzând. El doar stătea și poza, pentru ca era apsorbit de frumusețea naturii.

"Tie frig?" hybridul se teleportase in spatele sau Taehyung puțin luat prin surpridere trasări însă ia aruncat un zâmbet mic întorcându-se înapoi la priveliștea ce îți tăia răsuflarea.

Adevărat afara se lăsase frigul iar satenul nu se imbracase atât de gros fapt ce ii provoca corpul sa tremure dar la cât de atent era la munți nici nu constientizase frigul ce putea sa îți înghețe totul.

"Puțin" spuse respirația ferbinte ieșind ca un mic norisor de pe buze înălțându-se in aer.

Jungkook la privit câteva secunde și cu o mișcare rapide își dăduse jacheta groasa pentru a io așeza peste umeri, iar Taehyung dându-și seama sa dat in față câțiva pași lasându-l pe hybrid cu jacheta in mâna și cu fruntea încruntată.

"Jungkook nu trebuie sa faci asta, e foarte frig afara și nu vreau sa fii doar in pulover, eu sunt bine, oricum nu stam mult" la privind cu blândețe in ochi sperând ca fie de-acord însă hybridul era prea incapatinat.

El nu se da bătut pana nu primește ori oferă ceva, iar Taehyung știa asta. Faptul ca îl privea atât de încruntat nu-l ajuta deloc, știa ca călcase strâmb dar chiar nu vroi sa îl stie doar in acel pulover probabil subțire. Ia zis ca nu simnte frigul dar totuși era îngrijorat.

"Taehyung știi foarte bine ca nu suport sa fiu refuzat când vreau sa ajut așa ca nu zi nici un cuvânt și stai locului sa îți pun jacheta pe umeri, eu nu simnt frigul dar tu da, așa ca stai potolit" Jungkook și-a atins din nou mâinele pentru a îl imbraca cu jacheta iar Taehyung de data asta se strecurase pe lângă hybrid începând sa fuga cu zâmbetul pe buze.

Brunetul ia trebuit câteva secunde sa proceseze ce sa întâmplat iar cand puse cap la cap totul un mârâit animalic se auzi in tot locul acela speriind câțiva studenți. Sa întors cu viteza lumini picioarele începând sa fuga după satenul ce râdea ca un copilaș.

"Taehyung ma jur cand te prind o sa te rogi sa nu o fi făcut!" strigatul din spatele satenului ia dat curaj sa mărească viteza alergând oriunde vedea cu ochii.

Era sigur ca îl va prinde dar chicotele de pe buzele sale reci nu se opreau. Căuta cu ochii un loc unde sa se ascundă dar ceva rece ii atinse față dându-și seama ca hybridul îl prinse și îl aruncase jos odata cu el. Zapada ii udase fața iar Jungkook ia ținut mâinele intr-o strânsoare nici dureroasa dar nici cu o șansa de scăpare. A încercat sa se rotească pentru a ii privi ochii acei negri fermecători dar nu a putut. Hybridul era cu totul peste el.

"Te-am prins" aerul fierbinte ii lovi urechea satenul închizând ochii și lasand un micuț chicot pe buze, chiar dacă zapada ii racea și mai mult fața.

"M-ai prins, acum te rog Kookie îmi îngheață obrajii" spuse cu boticul pe buze știind ca Jungkook nu-l vedea, dar nu se putea abține.

Brunetul îl privi câteva secunde gândindu-se dacă sa se dea de pe el sau, într-un fel era o pedeapsa destul de minunata cu acea zapada ce ii uda chipul dar mai târziu avea sa prindă o răceala zdravănă și sincer nu avea chef sa ii fie bonă.