Complicated

17

"Care e problema ta, ce vrei de la mine, crezi ca eu dacă stau ca un mielușel lângă toți ai dreptul sa ma joci așa!!?"

Taehyung respira accelerat in timp ce privea hybridul in ochi, nervii ridicându-se la cote mari. Nici nu mai știa cât timp trecuse de când Seokjin ia închis, dar acum vroia atât de mult sa îl provoace pe brunet pentru a spune măcar ceva. La jucat la nervi, la lovit a făcut tot ce putea ca sa îl facă sa scuipe  dar hybridul cel mai mult făcuse doar sa stea cu gura închisă și sa îl privească rece cu ochi goi.

"Înainte îmi spuneai atât de multe amenințări iar acum când eu chiar vreau sa treci la fapte tu decizi doar sa taci și sa ma privești, știi e dea dreptul jalnic!" scuipa cu dezgust dându-se cu un pas in spate.

Care ar mai fi rostul sa sa chinuie. Oricum hybridul nu dadea șanse ca va face ceva. Stătea doar și il privea, acea privirea adânca parca citindu-i sufletul, memorandul înainte sa atace. Buzele ii erau puse intr-o linie dreapta, ochii fiind schimbate in nuanța de roșie-maroniu. Coada i se mișca lent in aer însă pumnii puteai vedea cât de încleștați erau, după felul cum articulațiile deveneau usor albe. Știa, se abtinea dar nu avea mult timp înainte sa răbufnească, așa ca Taehyung ii apăsase pieptul cu degetul impingandul încet.

"Deseori ma privești de parca tiam mâncat sufletul dar niciodată nu am venit in locul tău, am știut ca dacă ești un prădător, teritoriul tău este numai pentru cunoscuți, așa ca am încercat sa ma intaleg cu tine însă tu doar îmi aruncai priviri ucigașe, acum ca sunt in fața ta ba chiar ti-am și invadat teritoriul, de ce nu faci nimic hmm, poate pentru ca ești prea slab iar cuvintele nu se țin de tin~~" a scăpat o exclamare surprinsă când hybridul il împinse intr-o masa, simntindui respirația ferbinte ce ii lovea buzele, ochii schimbându-se intr-o ura demonica.

Își avea mâna incolacita strânsă in jurul sau, iar cealaltă o avea pusă cu presiune la gatul sau. A apăsat butonul corect, acum știa ca brunetul avea sa își termine treaba.

"Crezi ca dacă îmi vorbești asa o sa spun ceva, ai greșit foarte mult Taehyung, eu nu las ca vorbele sa ma conducă, ceea ce se va întâmpla, fii sigur ca o sa fie, eu decid când va veni momentul, nu tu" aerul ferbinte ii zburlise parul de pe corp mărindu-și ochii când ceva pufos ii atinse piciorul ridicându-se ca un șarpe pe glezna pana pe coapsa.

Nu a trebuit mult sa conștientizeze ca era coada hybridului, ce acum o avea incolacita in jurul talie, strangandu-se puțin prea tare.

"Toate se învârt in jurul tău, băiatul perfect ce putea sa te imoaie doar cu un zâmbet, micul fragil, cerând afecțiune din partea tuturor, dar sa îți zic ceva Taehyung, cu mine nu îți merge, intr-o zi îți voi divulga demonul din tine, voi arată lumii întregii cine ești tu defapt și ce se ascunde sub masca inocenta"

Satenul se cutremurase subtil când auzise ce ii spuse hybridul. Inima ii batea cu putere iar auzul devenea usor bulbucata de parca cineva ii urlase in ureche.

Nu intalegea, nu știa ce insemana acele cuvinte. Parca îl acuza ca era o alta persoana. De ce ar crede asta?

"D-Despre ce vorbești?" întreaba pe un ton balbait simntind cum mijlocul sau începea sa îl doară din cauza cozii ce se strângea mai mult.

"Nu in fața mea Taehyung, nimeni nu e perfect, cunosc fiecare limbaj al corpului, iar tu le întreci pe toate, ai reușit sa minți pe toți cu inocenta ta"

"Poftim, ce tot indrugi acolo??" satenul era șocat, abia putea sa își aleaga cvintetele din cauza nodului imens ce i se blocase in gât.

Hybridul ii dăduse drumul însă încă avea coada in jurul taliei sale, privindul in ochi și lasand un mic rânjet sa se ridice in coltul buzei.