Volumul doi al trilogiei "Sanctuarul"
Asupra ei se reversă o ură nemeritată din cauza amintiri tatălui ei, Lucifer, care-i aduce doar necazuri ca și cum l-ar fi ales ea. Singurul refugiul ei este cel care i-a adus salvarea când avea cinci ani, Copac...
P.S. Acest capitol nu este corectat și poate suferi modificări!
Oups ! Cette image n'est pas conforme à nos directives de contenu. Afin de continuer la publication, veuillez la retirer ou télécharger une autre image.
ADAM
Plecarea lui bruscă a lăsat un semn de întrebare în mintea mea. Am atins dezumanizarea atât de mult încât mi-am pierdut complet sufletul când am fost preschimbat în vampir sau umblam cu un suflet mort cu mult înainte de asta? Enormitatea camerelor par să mă înghită în întunericul lor accentuând singurătatea ce-mi macină inima de atâta timp. Apuc în palmă un ciob și-l strâng cu putere până sângererea se prelinge pe piele într-un joc de deschis închis.
― Regele vampirilor..., pufăi, ale unor cadavre cu suflete ce încă sângerează, dar cu o cochilie a unui suflet gol pe tron! râd amar.
― Maiestate, șoptește răbdător Marco.
În glasul lipsit de orice formă de inflexiune simt străpungerea mustrări față de comportamentul meu. Îmi amintesc privirea lui goală ca a mea din tinerețe, cum în ea mai scânteia o frântură de speranță ce-l făcea să se țină cu dinții de viață, în anul o mie trei sute cincizeci când ciuma era în fiecare colț al Europei. Dorința aceea nebună l-a făcut să facă pactul cu un om uitat de timp și ocolit de bolii. Dincolo de chipul lui mut se află regret și ură față trupul nemuritor ce i l-am dăruit sau cel puțin așa mă încumet să cred.
― Marco!
― Da, Stăpâne! rostește fără nici o inflexiune în gesturi.
― Ai regreta măcar o clipă alegerea pe care ai făcut-o?îl întreb curios.
― Nu mi-am dorit să mor în străzile pline de dejecții, flămând și în dureri infernale. Prefer să las timpul să treacă pe lângă mine așa cum a trecut Creatorul pe lângă rugăciunile mele, spune cu un rânjet pe chip în timp ce-și linge colți. Dar, dumneavoastră? Regretați că purtați coroana oferită de Vrăjitoarea Iadului?continuă interesat.
― În fiecare moment, e o viață pe care nu mi-am închipuit-o astfel. Am fost păcălit de ea... Nu cred că ți-am povestit vreodată copile cum am ajuns să fiu primul vampir din acest mileniu.
― Acest mileniu, au mai fost și alți înainte de dumneata?
― Da am mai fost alți idioți ce au ales să se lase uitați de timp, doar că ei au fost sacrificați pentru a crea droizi, ca să dărâme Raiul din cauza invidiei... Însă totul a fost doar o baie de sânge. A fost întemnițată pe Pământ astfel încât să nu mai poată accesa magia, dar nimeni nu a luat în considerare darul ei de a manipula. Într-o seară după ce aproape am fost ucis în bătaie de stăpânul la care slujeam din cauză că am îndrăznit să sângerez și fac gălăgie în timp ce-mi încresta în piele semnul casei sale cu fierul încins. Semnele de pe spatele meu, ce nu se regenerează niciodată sunt însemnul care îmi amintește ce reprezintă disperarea. Umblasem pe străzi în căutarea unui medic care să-mi tămăduiască rănile, dar toate ușile îmi fuseseră închise în față cu un râs și un șut în piept. La fel ca și tine am avut credință că rugăciunile îmi vor fi auzite măcar în casa Lui și voi primi ajutor, spun pufnind într-un râs. Preotul acela m-a dezbrăcat de haine și apoi m-a împins într-un cavou de sub altar, probabil să hrănească șobolani cu leșul meu. Intram în hipotermie. Pământul moale se lipise peste carnea vie astfel încât închise rana, dar deveneam din ce în ce mai slăbit. Vocea ei blândă și fermecătoare a venit din întuneric încât am crezut că a venit un înger drept ascultare la rugămințile mele spre cer. Mi-a spus doar că dacă îi dau sângele meu mă va vindeca astfel încât niciodată nu voi mai simți ce e durerea sau lipsa hranei. Nu m-am gândit mai mult de două ori și am încuviințat. Apoi totul s-a întunecat și durerea a amorțit în mine. Fără să simt prea mult, a doua zi m-am trezit într-un loc pustiu nemaivăzut. Mai târziu mi-am dat seama că tot ce-mi spusese nu este adevărat și că devenisem o mașină de ucis. Tu, dragul meu copil, știai la ce să te aștepți când ți-am oferit varianta asta... Eu nu...
