Sacrificiul

Capitolul 11. Din lac în puț

           FERNO 

           Un electroșoc îmi străbate trupul ce se materializează lent în bezna casei mele. Tremur din cauza lacrimile ce-mi brazdă chipul inert, ce nu sunt menite pentru a mă compătimi pe mine, și pentru blestemul care l-am însemănat în venele surori mele. Leacul din mine slăbește, mai repede decât anticipasem. Am nevoie de ajutor, ca să pot pătrunde pe Pământ, fără să-mi secătuiesc puțina putere pe care o am. Slăbit de boală mă rezăm de perete, ca să mă pot gândi la un plan cât mai rapid. Mă cutremur eu sau Iadul? Boala ni se sculptează prin vene atât de dureros încât nici nu am putere să țip. Bezna din căminul meu dispare sub apariția gardianului. Privirea ei plină de milă îmi face greață.

― Copil prost, ce ai făcut de se cutremură Iadul? mă chestionează ostentativ pasărea Phoenix.

― Dacă aș ști ce se petrece, ți-aș răspunde cu plăcere. Poate este din cauza prezenței Vrăjitoarei..

― Ce! De ce este aici? Unde este?

― Este încătușată într-o carcere alături de tata, dar asta nu este important acum. Am nevoie de puterea ta, ca să merg pe Pământ.

― Dacă plănuiești să-i faci vreun rău, o să te...

― Plănuiesc să-mi sacrific ultimele momente din viața pentru a găsi cartea ce conține leacul pentru a-mi elibera sora de soarta tragică în care am împins-o! Spune pe ce vrei să jur și o să-ți dau orice, doar ajută-mă! țip cu disperare.

           Durerea ce rezonează în mine, este doar ecoul celei originale. Creatorule, dă-mi mie toată durerea! Cât aștept verdictul din partea ei, încerc să atrag toată durerea în mine. Devin din ce mai slab, dar vinovăția din mine îmi dă putere să rezist.

― Dacă mă păcălești vei muri în cele mai groaznice chinuri, spune după ce-mi analizează cu atenței cuvintele.

            Se așează pe brațul meu stâng și apoi o aud cum rostește o vrajă pe care sunt incapabil să o înțeleg. De dinaintea noastră se materializează încet un portal. Nu se poate distinge nimic de pe partea cealaltă, dar sentimentul ce-mi atârnă greu de inimă se accentuează mai mult. Pășesc prin el, așteptându-mă să fiu încătușat sau pedepsit, dar nimic nu se întâmplă. Priviri mele îi ia câteva clipe să-și revină. Inima îmi încremenește când văd trupul inert al Xendrei în brațele dobitocului.

― Nenorocitule, spun luându-l de gât astfel încât să-l îndepărtez de surioara mea. Ce i-ai făcut!

            Pumnul meu îi întoarce maxilarul. În privirea lui se regăsește doar ură. Ar fi trebuit să-l ucid, atunci când am avut ocazia! Un imbecil ca el nu este demn de iubirea ei. Îl azvârl de parte de trupul inconștient al Xendrei. Mă apropii de ea și mă prăbușesc lângă ea. Îmi lasă lacrimile să se manifeste. Îi îmbrățișez trupul și observ, cum pe gâtul ei se înalță ramurile boli. Mușc cu putere buza de jos apoi desenez o rună de transfer în palma stângă și-o pun pe pieptul ei ca să transfer malaria în mine. Runa îmi arde carnea, semn că magia mea încă este suficient de puternică. Încet ramificațiile de pe gâtul ei se retrag și se extind în mine. Mai trebuie un pic și toată suferința ei va fi ștearsă de pe corp, dar sunt smuls animalic de lângă ea.

― Stai departe de ea, demonule! ripostează protectiv vampirul.

― Sunt lucruri pe care nu le înțelegi, vampirule.

           Jugularea mi se strivește sub palma sa. Folosirea vrăji mi-a secat puterile încât nu pot să mă apăr în fața lui. Dacă moartea o să mă găsească aici, așa, mă bucur că îl ultima clipă din viața mea am făcut ceva bun pentru sora mea... Zâmbesc și mă predau în fața forței sale, așteptând sfârșitul. O tuse violentă ne face să tresărim și să ne îndreptăm privirea spre locul unde se afla ea. O dâră de sânge îi curge pe chipul palid. Privirea-i este goală și confuză. Conștientizez pentru prima dată faptul că pasărea Phoenix nu se află în încăpere, și probabil că în mintea ei, eu sunt antagonistul.

― Adio, surioaro! rostesc mut.

            Lacrimile îmi curg pe chip și-mi încețoșează privirea. Incapabil să-mi dau seama care durere mă va ucide prima dată. Aleg să mă predau în brațele agoniei cu sufletul ușurat de faptul că mi-am rescumpărat păcatul față de tine. Văd cum te ridici să alergi spre mine. Cum buzele tale se mișcă, de parcă ar rosti ceva pentru mine, dar din păcate nu te pot auzi. Totul se întunecă, iar trupul nu mai simte nimic. Urmează, să mor...