Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 9

- OK, am înţeles... mhm... nu, eram doar curioasă dacă l-ai raportat... bine, vorbim diseară, scuze că te-am deranjat din nou... şi eu te salut, unchiule, baftă cu cadavrul majordomului. Sam surâse macabru, chiar înainte să închidă telefonul. În dreapta ei, în scaunul pasagerului, Jenn o privea cu ochii mari, înspăimântaţi de ultima replică a prietenei sale. Sam îşi trecu mâna prin păr şi oftă.

- Ce a zis? Sări Jenn, curioasă.

- Ai noroc! Un celibatar de 40 de ani, bogat şi cu dizabilităţi mintale s-a trezit tocmai noaptea trecută să îşi măcelărească majordomul ca pe o oaie pentru proţap. Şocul lui Jenn crescu şi mai mult, suspină cu ochii mari. Unchiul e acum acolo, împreună cu aproape toată cavaleria de poliţişti din Manhattan. Scenă sângeroasă, bună de film de groază din câte mi-a spus. Sigur o să împânzească toate canalele de ştiri în câteva ore. I-a scos intestinele şi le-a-

- Sam! O întrerupse Jenn, cu greaţa deja urcată în gât. Foarte macabru şi interesant, dar ai uitat cumva de problema noastră? Nu i-ai spus unchiului tău că i-ai dat alt inel din greşeală. Sam o privi cu un zâmbet drăcesc, avertizând-o să nu încerce să o creadă aiurită că uitase asta.

- Mi-a venit altă idee. Ştii cât de bună sunt la inventat planuri pe moment. Jenn o privi cu o curiozitate combinată cu stresul, ce mai avea puţin şi îi provocau un infarct.

- Ţi-am zis că unchiul era ocupat cu asta încă de dimineaţă. Abia a avut timp să treacă pe la mine să ia inelul, dar apoi a condus spre secţie cât de repede a putut ca să preia informaţiile necesare şi a plecat imediat spre scena crimei. Nici nu a avut timp să se uite la inel, ţi-am zis eu. L-a predat direct unui ofiţer de la informaţii şi l-a rugat să îl ducă în biroul lui. Planul: ofiţerul ăsta e o femeie pe care eu o cunosc şi am o idee cum să o conving să ne dea inelul la schimb cu altul fără ca unchiul să afle. Secţia e acum aproape goală, toţi au plecat pe urmele criminalului psihopat, pentru că după ce şi-a măcelărit angajatul, a tulit-o. Menajera l-a găsit azi gol de organe şi cu maţele împrăştiate prin toată casa.

Jenn se cutremură la imaginea oripilantă. Sam părea foarte calmă şi chiar fascinată de poveste.

- Bine, atunci hai... stai aşa, vrei să spui că un măcelar psihopat e liber acum prin oraş? Îşi dădu seama de asta şi îşi întoarse atenţia spre Sam. Aceasta începu să râdă, părând foarte relaxată.

- La câte probleme ai deja, nu cred că karma e atât de dură cu tine să te mai şi plaseze nas în nas cu psihopatul. Poate te cere de soţie în locul lui Styles. E necăsătorit, bogat şi cu o imaginaţie foarte interesantă. Jenn îi dădu cu cotul braţ, aruncându-i o privire urâtă, apoi se întoarse spre secţia de poliţie de pe partea cealaltă a străzii. Veniseră până aici, dar încă nu coborâseră din maşină înainte ca Sam să îşi sune unchiul şi ele să îşi poată concepe planul exact de atac.

- Deci mergem înăuntru şi îi cerem femeii să ne dea inelul la schimb? Crezi că o să accepte?

- Rămâne de văzut, dar roagă-te să accepte. Oricum ne băgăm în belele. Dacă proprietara inelului apare şi îl reclamă pierdut, Marllene o să îl recunoască şi e posibil să dăm de dracu', dar mă bazez pe faptul că e bună prietenă cu unchiul meu. Jenn se cutremură la gândul de a intra în probleme cu poliţia, asta era ultimul lucru care îi mai lipsea. Dar avea nevoie de inelul ăla şi Harry nu dăduse încă niciun semn că ar fi găsit altul. Trase adânc aer în piept.

- Să mergem! Spuse, şi coborî din maşina lui Sam. Aceasta veni lângă ea şi amândouă traversară strada.

- Îmi eşti datoare. Îmi plăcea inelul ăsta. Bombăni Sam, arătându-i cutiuţa în care băgase inelul care se presupune că era cu adevărat cel "găsit". Aleseseră unul cât de cât asemănător, cu o piatră cam la fel de mare, roşie, dar nu rubin. Mergea pentru povestea că în grabă a luat inelul ei şi l-a băgat în cutiuţă fără să îşi dea seama, dar nu şi să îl dea lui Jenn şi să meargă cu el pe deget sub ochii viitoarei ei posibile soacre. Diferenţele erau clare la o privire atentă.