Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 14

Harry reuşi cu greu să o ia pe Jenn de lângă cai şi să o tragă înapoi în casă. Ar fi călărit-o pe Snow chiar acum dacă îi dădea voie.

- Dar mi-a fost dor de ea! Se milogi Jenn, cu un botic de căţeluş pe care nu îl mai văzuse niciodată pe faţa ei, şi îl făcu să râdă. Şi ei i-a fost dor de mine. Adăugă, ca să îşi întărească afirmaţia. Harry aprobă solemn din cap.

- Sunt mai mult decât sigur, dar acum trebui să plece, ca să ajungă la timp la aeroport şi să fie urcaţi în avion. O s-o poţi călări în Austria cât îţi doreşti.

Boticul lui Jenn rămase intact, privi în pământ în timp ce mergea după Harry, înapoi spre casă.

- Ei, acum ce te mai bosumflă?

- O să mă ataşez de ea. Dacă o s-o călăresc acolo în fiecare zi, o să mi se pară ca şi cum ar fi a mea, iar când ne întoarcem acasă o să îmi fie dor de ea.

Harry o privi atent, încercând să citească în spatele cuvintelor ei. Deci de asta Jenn se ataşa foarte greu de cineva, pentru că îi era teamă de despărţire, de ruptură. Îşi aminti ce îi spusese Ryan şi îşi strânse pumni de furie. Nenorocitul dracu' nu o să scape aşa uşor, dar trebuie să mai aibă puţină răbdare până să se răzbune. Dacă îl ameninţă acum să nu îi mai spună asemenea vorbe lui Jenn, Ryan o s-o facă şi mai mult, ca să îl sfideze.

Se opri în faţa casei şi se întoarse spre ea, îi prinse mâinile într-ale lui.

- Snow e a ta, Jenn. E un cadou din partea mea pentru tot ce faci acum pentru mine. Până la urmă, ea şi restul cailor îmi aparţin datorită ţie. Îi spuse Harry, mai mult într-o şoaptă, ca nu cumva să îl audă cineva. Poţi veni aici să o călăreşti de câte ori vrei, trebuie doar să îmi cer şi o să te aduc. Iar când totul se termină, ea vine cu tine. Suma de bani pe care ţi-o ofer o să îţi ajungă să îţi poţi permite să o întreţii, dacă o vrei.

Ochii lui Jenn se măriră de uimire, în spatele ei răsărise un soare puternic şi luminos, jucându-se într-un curcubeu în părul ei, la fel ca şi în ochii ei de tigru ce nu îşi putea da seama ce nuanţă au mai exact, dar îl ameţeau.

- Vorbeşti serios? O să mi-o dai mie?

El aprobă din cap, zâmbind. Jenn rămase mută câteva secunde bune, doar privindu-l şi asigurându-se că nu glumeşte, apoi, dintr-o dată, scoase un mic ţipăt de veselie şi se trezi cu ea în braţele lui.

Începu să râdă, prinzând-o şi stabilizându-se pe picioare ca să nu cadă amândoi.

- Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc! Poţi să îmi dai mai puţini bani, jumătate, pentru că ştiu cât valorează Snow, dar chiar o vreau, Harry.

El continuă să râdă, neînţelegând de ce se ataşase aşa repede de iapa aia, o călărise doar o dată, dar şi între el şi Shadow fusese iubire frăţească din prima privire. Bănui că avea o legătură cu ce simţise Jenn călărind-o prin pădure, fusese o strălucire magică în ochii ei când o dăduse jos de pe cal, pe care nu o stinsese nici furia lui.

- Nu o să îţi dau mai puţini bani, Jenn. Ţi-am spus că e un cadou.

Jenn îşi strânse mai tare braţele din jurul gâtului lui şi se trase înapoi, îl privi cu un zâmbet năucitor şi apoi îl sărută zdravăn pe obraz. El se încruntă.

- Ce vrea să însemne asta?

Jenn începu să râdă, dându-şi imediat seama la ce se referă, aşa că riscă şi îşi lipi buzele de ale lui. Îi cuprinse obrajii în palme şi îl sărută apăsat pentru câteva secunde, apoi se depărtă până sărutul nu devenea erotic.