Capitolul 20

64K 3.6K 758
                                    

Prima logodnică a lui Harry.

Replica asta o lovi pe Jenn cu o asemenea amploare, încât se simţi zguduită pe propriile picioare. De parcă două braţe puternice o cuprinseseră de la spate şi o scuturau din toţi rărunchii.

Trase aer în piept ca să îşi menţină calmul, apoi îşi mută privirea de pe expresia zâmbitoare a primei logodnice a lui Harry, asupra celui care o ceruse în căsătorie.

- Ce? Fu tot ce reuşi să spună.

Harry arăta de parcă trecuse şi el printr-um seism exact ca ea. Îşi trecu limba peste buze şi îl văzu respirând adânc, încercând să îşi recapete calmul.

- Nu ştiai? Se miră Kim, prefăcându-se îngrozită. Îşi duse mâna la gură şi expiră în şoc. Ea nu ştia? Oh, Doamne, îmi pare aşa de rău! De ce nu mi-ai spus? Se întoarse spre Ryan, privindu-l supărată. Fratele mai mare al lui Harry ridică din umeri.

- Credeam că ştie! Spuse şi el, prefăcându-se la fel de şocat ca şi Kim şi privind-o cu o mină tristă pe Jenn.

Harry îi privea pe rând pe cei doi şi îşi simţea sângele clocotind în vene. Era la un pas de a se năpusti asupra fratelui său şi a-i oferi ceea ce cere de atâta timp. Prinse braţul lui Kim şi o trase de lângă Jenn, apoi îi prinse mijlocul actualei lui logodnice şi o împinse spre scări.

- Coborâm imediat! Anunţă printre dinţi, aruncându-i peste umăr o privire plină de ură şi lui Adele. Se aşteptase la mârşăvia asta de la Ryan, chiar şi de la James, dar nu şi de la mama lui. Chiar dacă părea complet distrusă şi ştia că nu avusese nicio putere să o dea pe Kim afară, ar fi trebuit să se străduiască mai mult. Până la urmă, ea nu ştia de prefăcătoria asta, şi fericirea lui cu femeia iubită era la mijloc, iar ea se lăsase din nou manipulată pentru distrugerea lui. Pentru a doua oară.

Jenn era încordată ca un arc, se smuci de lângă el şi urcă scările singură, apoi mărşălui pe hol spre dormitor, şi izbi uşa cu o asemenea putere încât făcu o gaură în perete acolo unde se înfipse clanţa, şi zgudui toate geamurile.

- Prima logodnică? Urlă spre el cu o ferocitate ce îl făcu să tresară înapoi şi să se mai gândească o dată înainte să intre cu ea în cameră. Oftă obosit şi închise uşa în urma lui.

- Jenn, lasă-mă să îţi explic-

- Să îmi explici? Ce dracu' e de explicat aici? Urlă ea în continuare, iar Harry nici nu încercă să o potolească. Până la urmă, era normal să fie furioasă acum, era logodnica scoasă din sărite de apariţia unei foste de care nu ştia. Ar fi trebuit să joace scena asta, dar era perfect convins că Jenn nu juca nimic acum.

- Ai spus că nu ai avut niciodată o relaţie serioasă. Îmi amintesc perfect seara când m-ai adus prima dată la cină şi mama ta a spus că sunt prima pe care o aduci acasă. De unde dracu' a apărut acum o logodnică dacă tu nici nu ai adus vreodată o fată aca-

Jenn se opri brusc. Gura ei rămase deschisă, apoi chipul i se decoloră de roşeala furiei atunci când îşi dădu seama. Harry o privi brusc, speriat de reacţia ei, se aşteptase la cel puţin zece minute de ţipete neîntrerupte, dar Jenn nu avea să mai ţipe. Nu acum când înţelese în sfârşit. Când rezolvase puzzle-ul complicat al vieţii lui Harry. Asta era piesă lipsă. Femeia asta.

- Asta e, nu-i aşa? Ai iubit-o, iar ei nu ţi-au dat voie să fii cu ea. James nu a acceptat-o. Asta a fost momentul în care ţi-a tăiat aripile, nu?

Rosti cu un calm care îl sperie pe Harry mai tare decât ţipetele de mai devreme. O privi trăsnit şi îi lua câteva secunde bune să proceseze totul, abia apoi îşi aminti că îi bătuse lui Jenn un apropo la distrugerea pe care i-o adusese tatăl lui, iar acum ea lega dezvăluirea aia de Kimberly Roosevelt.

Prefă-te că mă iubeştiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum