Just Friends |Finalizat|

Capitolul 3

Sunetul asuzitor al alarmei ceasului deşteptător o trezise pe loc, creându-i o sperietură pe cinste. Cât de mult timp dormise? Nici ea nu mai ştia exact. Însă, având în vedere că singura alarmă pe care ea o avea setată să sune zilnic era cea care o trezea pentru şcoală, îşi dăduse seama că se întrecuse pe sine cu somnul. Cum de nu o trezise mama ei aseară, când se întorsese de la serviciu? Se întrebă ea în timp ce îşi studiea îmbrăcămintea. Nu se schimbase nici măcar în pijama, ci adormise direct aşa, în hainele de casă. Când se uitase pentru a doua oară la ceasul de pe noptiera ei, realizase că nu mai avea timp să îşi mai pună prea multe întrebări, dacă nu avea cumva în cap să întârzie la şcoală. Ceea ce nu avea voie să i se întâmple tocmai ei. Nu întârziase niciodată de când începuse liceul și nu avea de gând să înceapă tocmai de azi.

Sări cât ai clipi din pat, practic aproape împiedicându-se de propriile picioare, până ce reuşise într-un final să ajungă la dulapul cu haine care se afla în colţul opus al camerei. Îşi scosese din el o pereche de blugi negri şi un tricou alb cu imprimeu pe care le-a aruncat în grabă pe pat, fără să se gândească că astfel le-ar putea şifona sau ceva. Făcuse un duş rapid, lăsând apa călduţă să o trezească din starea de somnolenţă, având în vedere că azi avea să fie ziua cea mare în care avea să îl invite pe Brad la balul anual al bobocilor care avea să se ţină peste două săptămâni. Voia atât de mult să îl invite pe Brad Cooper la bal, nu neaparat fiindcă era atât de îndrăgostită de el, încât nu mai vedea nimic altceva, ci pentru simplul fapt că inima ei voia să facă lucrul ăsta. Şi, având în vedere că Samantha Smith, blonda pe care ea nu o agrea de nicio culoare încă din prima zi de liceu, avea să îşi încerce şi ea norocul cu el, nu se putea lăsa tocmai ea mai prejos. Nu, atâta timp cât şi ei îi plăcea de Brad. Şi la naiba...chiar îi plăcea de el şi de ochii săi albaştri, chiar dacă acesta era cu doi ani mai mare decât ea, fiind de altfel în aceeaşi clasă cu Luke.

De îndată ce a ieşit de la duş, s-a schimbat rapid în hainele sale de şcoală, şi-a uscat părul care acum era unul ondulat, lăsându-l să-i atârne liber pe umeri, apoi s-a fardat nu prea strident, şi astfel, în sfârşit era gata de plecare. Nu avea de gând să ia în dimineaţa asta micul dejun şi nici să o trezească pe mama sa care acum dormea buştean, după ce, cel mai probabil a lucrat pe calculator până noaptea târziu. Şi-a luat un hanorac roşu pe ea, s-a încalţat, apoi şi-a luat ghiozdanul în spate şi a ieşit valvârtej din casă.

Afară o aştepta deja Luke, stând lângă bicicleta sa, concentrându-și toată atenția sa asupra telefonului mobil, exact ca în fiecare dimineaţă. Chloe schiţă un mic zâmbet la vederea lui, închizând uşa în urma ei, ca mai apoi să se îndrepte spre bicicleta ei cu o dispoziţie de invidiat.

-Ai avut un vis erotic azi-noapte cu Justin Bieber de eşti într-o stare atât de bună? O întreabă şatenul cu o sprânceană ridicată, înghesuindu-şi telefonul în buzunarul pantalonilor.

-Îţi este ciudă că tu nu ai reuşit să o visezi pe Selena? Îi dă ea replica râzand, în timp ce s-a urcat pe şaua bicicletei sale, făcându-l pe Luke să se strâmbe la ea.

-Şi eu care aveam de gând să îţi pun o pilă bună lui Brad. Cu replica asta ţi s-a dus şansa. Îi spune el înfumurat, minţind la fel de bine ca dracu la spovedanie, pedalând pe bicicletă în urma ei.

-Te rog...Oricum nu ai fi făcut-o. Adaugă Chloe dându-şi ochii peste cap, în timp ce amicul ei a rânjit scurt.

Nu, chiar nu ar fi făcut-o. Amândoi ştiau asta.

Luke îl plăcea la fel de mult pe Brad precum un ateu iubește religia. Cei doi nu se înțeleseseră niciodată, iar motivele erau clar cunoscute de toți. Încă din prima zi de liceu se simțise o tensiune între ei doi, atunci când Brad s-a ciocnit „din greșeală" de umărul lui Luke, iar ce s-a întâmplat mai departe este o adevărată istorie al cărei deznodământ a fost descris de o ură reciprocă care încă mai persista și în prezent.