Just Friends |Finalizat|

Capitolul 7

Toată liniştea pe care o avuseseră amândoi cu o seară în urmă, dispăruse instantaneu în ziua următoare, la ivirea zorilor. Dacă Chloe s-a răsucit de pe o parte pe alta, nereuşind să închidă un ochi toată noaptea, Luke a reuşit să se odihnească cât de cât, însă s-a trezit cu noaptea în cap, mai exact la ora cinci dimineaţa. La ora aia, doar cocoşii erau în picioare cântându-şi trezirea, însă se pare că de data asta Luke s-a gândit să le ţină companie, în timp ce Chloe îşi astupase capul cu perna, înjurând de mama focului. Adică pe ea dacă o laşi, adoarme şi ziua în amiaza mare, până seara, fără să aibă vreo problemă. Însă acum, pur şi simplu nu putea. Chiar dacă în momentul de faţă tânjea atât de mult după somnul acela odihnitor, care avea să o facă să uite de toate, acesta parcă se încăpăţâna şi nu voia nicicum să o lase să adoarmă.

S-a ridicat mai nervoasă ca niciodată din pat,trântind perna într-un colţ al camerei, a tras draperiile şi a deschis rapid fereastra, sperând ca aerul rece al dimineţii să o mai liniştească şi să o mai aducă în fire, fiindcă momentan, din cauza dispoziţiei proaste în care se afla, arăta ca o psihopată scăpată de la spitalul de nebuni. S-a holbat preţ de câteva secunde la fereastra lui Luke de peste drum, care se afla chiar în faţa ei la o distanţă de vreo 4 metri, în momentul în care a văzut ca prin ceaţă geamul de la camera lui Luke deschizându-se, scoţând astfel o secundă mai târziu şi el capul afară cu dorinţa să ia nişte aer proaspăt.

-Luke! Ţipă fără să vrea Chloe, pupilele dilatându-i-se instantaneu, în momentul în care a realizat că s-a holbat fără să îşi dea seama la amicul său la fel de somnoros ca şi ea, care se afla în fața ferestrei cu bustul gol. Îşi acoperise dintr-odată faţa cu palmele, întorcându-se rapid cu spatele la geam, în timp ce Luke privea confuz pe fereastră. La cât de ameţit era, nici nu îşi dăduse seama că Chloe se afla în fața lui, holbându-se la abdomenul său, însă după ce a realizat asta, a început să râdă ca un idiot ce era, frecându-se cu o mână la ochi.

-Neaţa şi ţie Chloe! Ţipă el la ea, făcând-o pe micuţa şatenă cu părul ciufulit, să se întoarcă rapid pe vârfuri cu faţa către fereastra lui Luke, acoperindu-şi din nou ochii cu palmele, în momentul în care privirea i-a fugit din nou, fără să intenționeze, spre abdomenul amicului său.

-La naiba, pune ceva pe tine! Exclamă ea în clipa în care acesta a început din nou să râdă, de parcă în casa fiecăruia nu s-ar mai fi aflat şi un părinte prin preajmă, care cel mai probabil dormea.

-Comentează fata care creşte în cap un cuib de păsări. Îi dă el replica, făcând-o pe Chloe să îşi astupe părul cu mâinile, aruncându-i o privire urâtă.

Toate ca toate, putea suporta și accepta orice tachinare de-a lui, însă când venea vorba de părul ei...era ca și cum ai fi înjurat-o de mamă.

-O să-ţi iei bătaie pentru asta, Campbell. Nimeni, dar absolut nimeni nu face remărci răutăcioase în legătură cu părul meu! Spune ea, ridicând ameninţător degetul arătător la el, în timp ce şatenul râdea încă de mama focului.

-Dacă spui tu...oricum, iubito...ai face bine să te pregăteşti cât mai repede fiindcă în 15 minute te aştept jos, în faţa casei. Îi spune Luke rapid, accentuând cuvântul „iubito" în așa fel încât a putut obține de la Chloe reacția dorită.

-Este 5 dimineaţa. Ai luat-o razna? Tu vrei de acum să plecăm la şcoală? Îl întrebă ea, dându-și pentru a nu știu câta oară în dimineața asta ochii peste cap.

-Cine a zis că vreau să plecăm acum la şcoală? Nu am dormit toată noaptea şi am nevoie de mult aer proaspăt, fiindcă altfel cred că o să fac o criză pe la şcoală. Îi răspunde el, aparent obosit, băgându-şi o mână prin părul ăla ciufulit al său.