Just Friends |Finalizat|

Capitolul 27

Aerul rece al nopţii o izbea ca o avalanşă, însă se ţinea tare.

Era deconectată total. Privirea lui Luke și imaginea cu Erica stând pe canapeaua lui, o dăduseră gata. De ce se simţea aşa? Avea un nod imens în stomac doar gândindu-se că el era acum acolo cu o altă fată, în ciuda faptului că ştia că nu avea de ce să își mai bată capul. El nu-i aparţinea, iar ea ştia foarte bine asta. Nici prieteni nu era sigură dacă mai erau sau măcar dacă în ultimul timp au mai fost.

Se simţea ciudat. Nu mai trecuse niciodată prin asemenea stări. Îi venea să urle de nervi şi să meargă direct acasă la Luke să o ciufulească pe blonda aia. Nu se aştepta ca tot teatrul acela jucat de Luke, toate gesturile lui făcute în timpul planului să îşi pună atât de mult amprenta asupra ei, să le simtă lipsa, deoarece se învăţase cu ele. Era o prostuță, fiindcă încă mai credea că putea fi și altceva între ei.

-Te simţi bine, micuţo? O întreabă Brad cu o voce joasă, luând-o în braţe, în timp ce amândoi priveau din locul lor oraşul, cel care se deschidea ca o carte plină de mistere în faţa lor.

Era linişte, era bine. Degetele lui Brad se împleticiseră cu ale ei, rămânând aşa, într-o tăcere profundă, de când au ajuns aici şi până acum.

-Da, mă gândeam doar...la proiectul de la istorie...Maine trebuie să-l predăm, iar eu şi Kim încă nu l-am terminat. Îi răspunde ea cu o voce joasă, încercând să găsească un răspuns cât mai concludent actualei stări de spirit în care se găsea.

-Ştii, te-aş putea ajuta eu, dacă ai vrea...Sunt as la istorie, zice Cooper, întorcând-o cu faţa spre el, evidenţiindu-şi acel zâmbet perfect, vizibil şi în întuneric.

-Care a fost primul preşedinte al Americii? Îl întreabă ea rapid, lăsându-l cu gura căscată.

-Ştii, ţi-aş răspunde la asta, spune Brad urcând-o cu fundul pe capotă, însă de fapt nu sunt aşa de bun la genul ăla de istorie. Adaugă, făcând-o pe Chloe să chicotească scurt, prinzându-i mâinile în ale ei.

-Te iubesc! Spune ea rapid, fără să conștientizeze, gândindu-se la Brad ca la idiotul sarcastic şi pus pe glume proaste pe care-l cunoştea de-o viaţă.

-Mi-ar plăcea să cred asta...îi răspunde Brad cu o voce joasă, mai mult pentru el, dându-i încet o şuviţă după ureche.

-Huh?

-Nimic! Mă gândeam doar că mai sunt două zile până la bal și abia aştept să dansez cu cea mai frumoasă fată de acolo. Se scoate el, schiţând un mic zâmbet, în timp ce pe chipul lui Chloe apăru o mică grimasă.

-Şi eu sunt nerăbdătoare să o cunosc.

-Cred că o ştii deja. Îi răspunde Brad, lipindu-şi încet buzele de ale sale. Te iubesc, micuţo. Spune el, aducându-i zâmbetul pe buze, în timp ce câţiva metri mai încolo, au început să se audă dintr-un tufiş câteva foşnituri.

Câțiva metri mai încolo, ascunși într-un tufiș, se aflau Luke și Nash, spionând totul din umbră.

Stăteau mult prea lipiți unul de celălalt, astfel încât, dacă i-ar fi văzut cineva, acum probabil că i-ar fi confundat cu ușurință cu un cuplu ciudat de gay scăpat de la spitalul de nebuni. Însă, în momentul de față, fix la aparențe nu se mai gândeau ei. Toată atenția lor era acum concentrată asupra cuplului de amorezi care stăteau doar la câțiva metri în fața lor.

-Nu-mi place chestia asta. Omule, ai luat-o razna! Unde e Erica? Se mârâie Nash la Luke, care privea printre două crengi acoperite cu frunze, înspre Chloe şi Brad.