Just Friends |Finalizat|

Capitolul 4

Următoarele ore pe care le-a avut, le-a petrecut fiind total paralelă cu subiectele care se discutau în clasă. Era aeriană, cu gândul pe undeva departe, însă de data aceasta nu se mai gândea la Brad, aşa cum credea buna ei prietenă, Kim, care o privea cu îngrijorare, fiind sigură că blondul cu ochii albaştri a respins-o, asta fiind cauza supărării ei. În mintea lui Chloe însă, acum se derulau alte gânduri.

La primele două ore de curs pe care le-a avut după discuţia cu Brad îi venea să-şi roadă unghiile de nervi, conştientizând tâmpenia pe care a făcut-o. Cum ar fi reuşit ea să facă un tip de clasa a doişpea să se îndrăgostească de ea, într-un timp cât mai scurt, ca mai apoi tot ea să-i dea papucii lui? Ar fi fost imposibil. Aşa că, la următoarea ora de istorie pe care a avut-o, a avut timp să se gândească la un nou plan. Cunoştea doar câţiva băieţi din anul terminal, Luke şi prietenii săi, însă cu cei din urmă niciodată nu a avut o relaţie foarte apropiată. Aşa că, rămăsese Luke, care chiar daca la început i s-a părut că nu are ce căuta în planurile ei, mai târziu, mai exact la ora de biologie a doamnei Duncan, a realizat că el este răspunsul la problemă. Sau poate nu era chiar răspunsul, însă cu siguranţă era singura opţiune pe care o avea şi care în mintea ei ar fi părut cât de cât credibilă şi extrem de scârboasă. Însă, în momentul de faţă, de dragul ochişorilor lui Brad, ar fi fost în stare de orice.

-Eşti bine? O întreabă Kim cu o privire îngrijorată, de îndată ce clopoţelul care anunţa sfârşitul orei doamnei Duncan se făcu auzit.

-Da, de ce nu aş fi bine? Îi dă şatena rapid replica, trezindu-se la realitate din visare, privindu-şi prietena care avea deja cărţile în mână, stând în picioare lângă scaunul ei.

-Poate pentru că imediat după ce ai vorbit cu Brad ai intrat în starea asta de transă şi toată ziua ai fost cu capul în nori. Îi explică Kim, privindu-şi prietena care acum se uita sceptică la ea, având expresia aia de atotștiutoare. Te-a respins, aşa-i?

-Ba nu, nu este adevărat. Nu am fost în nicio transă şi poate că da, m-a respins, însă nu sunt afectată. Oricum voiam să ies cu el doar fiindcă îmi era prea teamă să îl invit pe băiatul de care sunt îndrăgostită. Spune Chloe cu un calm desăvârşit, în timp ce s-a ridicat de pe scaun, strângându-şi cărţile care erau împrăştiate pe bancă. Kim o privea cu gura căscată, neștiind ce ar putea spune într-o astfel de situație, iar Chloe se comporta atât de normal, încât a reușit să își ducă de nas până și cea mai bună prietenă cu minciuna asta a ei.

-Stai puţin... am ratat eu ceva? Cum adică ţi-a fost frică să îl inviţi pe băiatul de care eşti îndrăgostită? Adică ţie nu îţi plăcea de Brad? Şi dacă nu, cine este tipul acela misterios şi mie de ce nu mi-ai zis de el? Sare la ea roşcata cu o mie și o sută de întrebări, interogând-o pe săraca Chloe mai ceva ca un detectiv de la poliţie. Era indignată, nici nu se punea problema de asta, astfel a reușit să îi risipească într-un final toată stăpânirea de sine a micuței șatene.

Îi venea să o ia la fugă şi să dispară din peisaj, fiindcă deja zisese atât de multe minciuni pentru o singură zi, încât îi era frică ca nu cumva din clipă în clipă să îi crească nasul mai ceva ca la Pinocchio. Însă nu putea să se oprească încă. Nu, atâta timp cât ego-ul ei se încăpăţânase ca un catâr, încât nu avea de gând să se dea bătută, chiar dacă asta implica să îşi mintă cu un profesionalism desăvârşit cea mai bună prietenă, care încă de când a intrat la liceu i-a fost mereu alături. Ura că trebuie să facă asta. Însă se liniştise oarecum cu gândul că poate atunci când îi va spune adevărul lui Kim, aceasta o va înţelege şi nu o va tunde la zero, fiindcă a minţit-o într-un asemenea hal.