Just Friends |Finalizat|

Capitolul 11

În dimineaţa de sâmbătă, pe când toată lumea dormea, Luke se pregătea de zor.

Cu toţii așteptau weekend-ul ăsta de luni întregi, findcă era singura chestie interesantă la liceul lor. Escapada de weekend cu cortul, era una dintre tradiţiile Liceului Backer, aşteptată cu nerăbdare de seniori şi invidiată totodată de bobocii care ar fi dat orice să meargă și ei cu cei mai mari, însă practic le era imposibil, nefiind acceptați.

După ce şi-a luat câteva haine de schimb, pregătindu-şi geanta, Luke s-a uitat încă o dată în oglindă, apoi a ieşit val-vârtej din cameră, trântind uşa în urma lui.

Weekend-ul ăsta avea să fie perfect. Avea multe lucruri în cap şi faptul că Nash şi Chloe (care aproape l-a implorat să o ia şi pe ea cu ei), aveau să fie acolo şi ei, îl făceau să zâmbească fără să vrea. Două zile departe de şcoală, unde să poată să facă câte farse vrea, fără să fie tras la răspundere, însemna raiul pe pământ.

-Ai plecat deja? Întrebă doamnă Campbell, oprindu-și brusc fiul care se afla fix în pragul uşii, fiind gata pentru cel mai incredibil weekend.

-Da, păi la nouă trebuie să fim la şcoală şi sunt convins că cineva a uitat de mini excursia asta. Şi până o aştept pe Chloe să se pregătească, o să dureze ceva. Îi explică el rapid mamei sale, verificându-şi ecranul telefonului, făcând-o pe aceasta să schiţeze un mic zâmbet. De ce zâmbeşti aşa?

-Din nimic. Haide, mergi şi salut-o şi pe Chloe din partea mea! Vedeţi să nu întârziaţi cumva. Spune rapid doamna Campbell, atunci când fiul ei începuse să o privească sceptic... Prea mult entuziasm pentru ea. A dat încet din cap aprobând-o, apoi a închis uşa în urma sa, îndreptându-se spre casa familiei James.

Şi-a trântit bagajul pe prag, măsurând din priviri casa, apoi a luat-o pe aleea alăturată dintre gard şi zidul casei, urcându-se cu greu pe scara lipită de peretele cu geamul de la camera lui Chloe. Geamul era întredeschis, aşa că nu i-a fost deloc greu să intre în camera domnişoarei James care dormea buştean în mijlocul patului, îmbrăţişând de zor perna.

După seara trecută, uitase complet că astăzi trebuia să plece cu cortul. Aşa că dacă nu era Luke, Chloe putea dormi mult şi bine că tot nu îşi aducea aminte. Îşi muşcase interiorul obrazului când a văzut-o, apropiindu-se cu paşi mici de patul ei încercând să nu facă prea mult zgomot. S-a aşezat cu grijă în pat lângă ea, ciupind-o de abdomen:

-Neaţa, iubito. Spune el cât mai şarmant posibil, în timp ce Chloe începuse să rânjească scurt, deschizând încet ochii.

-Dumnezeule!!! Exclamă ea încercând să nu ţipe prea tare, sărind ca arsă din pat, în timp ce Luke a început să râdă. Idiotule!!! Ce cauţi aici??? Îl întreabă nervoasă, aruncând cu mai multe perne în el, chiar dacă Luke tot ceea ce făcea era să stea întins în pat și să râdă.

-Eşti irascibilă rău dimineaţa, scumpo. Continuă Campbell cu miştoul, făcând-o pe Chloe să mârâie exasperată. Însă dacă tot ai întrebat, se pare că ai uitat ce zi e azi.

-Ce zi e azi?

-E sâmbătă! Într-o oră, trebuie să plecăm cu cortul! Cum se poate să fi uitat? Exclamă el, gesticulând cu mâinile prin aer.

-Uff... Nu ştiu, poate pentru că prin creierul meu mai trec şi alte chestii, nu bate numai vântul ca prin al tău. Îi dă ea replica încrucisându-şi braţele la piept.

-Foarte drăguţ, ce să zic. Murmură șatenul, aranjându-i pernele la loc pe pat.

-Însă chiar şi aşa...Trebuia să intri pe fereastră ca să-mi aduci aminte de excursie? Nu puteai să bați și tu la uşă ca oamenii? Adică, dacă mă găseai goală, sau cu vreun tip? Chiar trebuia să faci tu pe Tarzan? Îl ia James la rost, făcându-şi în acelaşi timp patul.