Just Friends |Finalizat|

Capitolul 25

-Şi ai sărutat-o, huh? Frumos. Deci să înţeleg că acum toate lucrurile s-au aşezat la locul lor? Adică ea ştie ce simţi, nu? Îl întrebă Nash pe Luke, în următoarea dimineaţă.

-Nu m-ai lăsat să termin toată povestea. Spune Campbell, oprindu-se brusc în mijlocul drumului, masându-și ușor cu mâna tâmplele.

-Ce ai făcut, Campbell? Întrebă Nash obosit, în timp ce Luke a schiţat un mic zâmbet trist.

-Ştii că mie îmi place să complic lucrurile, nu?

-Eşti groaznic la asta.

-Ştiu. Şi tocmai de asta i-am zis aseară imediat după ce ne-am oprit din sărut, că avusesem o revelaţie. Voiam să merg acasă la tipa pe care o plac şi din greşeală am ajuns la ea. Eram beat, deci totul era posibil.

-Şi te-a crezut?

-De pe o scară de la un la zece...suficient cât să se fâstâcească şi să-mi trântească uşa în nas.

-Oh, nu...Nu pot să cred că ai făcut asta...Exclamă Grier, străngându-şi brusc în braţe prietenul. Eşti genial, omule! Ştii ce înseamnă asta?

-Că m-a crezut un beţiv fustangiu şi că nu vrea să mă mai vadă vreodată?

-Nu. Bine, poate puţin. Însă nu asta voiam să zic. Înseamnă că e geloasă! Nu vrea să audă că tu te gândeşti la altă fată! Şi asta prietene...Mi-a dat o idee...Spune brunetul trăgându-şi după el prietenul până la intrarea în liceu, având acel rânjet nemernic pe faţă.

Era ultima lui carte pe care o mai avea mânecă. Trebuia să o joace așa cum se cuvine.

-Ce îţi trece prin capul ăla, Grier? De fapt...nu cred că vreau să ştiu.

-Blonde, brunete sau roşcate? De fapt...uită de roşcate, ele sunt slăbiciunea mea. Şi ştii ce...nu zice brunete, nu vrem ca să găsim pe cineva care să-ţi aducă aminte de Chloe. Deci...blonde să fie.

-Ce vrei să faci, amice? Îl întrebă Luke nedumerit.

-Vreau...Să-ţi fac rost de o iubită, deşteptule. Acum, grăbeşte-te. Sunt vreo sută de blonde în locul ăsta. Trebuie să o găsim pe cea mai bună. Se rezumă Nash în a zice, în timp ce l-a tras la propriu pe Luke după el pe holurile şcolii, croindu-şi în minte cel mai genial plan posibil.

Dacă cu aşteptatul nu mergea, atunci avea să scoată artileria grea.

Ori îi va aduce pe Chloe şi Luke împreună, făcând-o pe şatenă geloasă, ori..Măcar Luke poate se va îndrăgosti de blonda fatală şi o va uita complet pe micuţa James. Una din două tot trebuia să iasă, altfel să nu îl fi numit pe el Grier.

În laboratorul de chimie, era o zarvă grozavă. Profesoara era absentă, ceea ce îi dădea clasei a-X-a un început bun al zilei, fără să fie nevoie să o mai audă trăncănind ca o moară stricată despre ea şi divorţul ei. Chloe stătea în ultima bancă, lipită cu spatele de perete, privindu-şi în gol mâinile. Trebuia să fie şocată? Îngrijorată? Seara trecută o marcase în totalitate și acum chiar nu mai știa ce să creadă. Îi plăcuse. Sărutul acela chiar îi plăcuse și trezise totodată în ea acele molii pe care le credea de ceva vreme moarte.

-Haide, Chloe! Trebuie să vorbeşti cu mine...ce s-a întâmplat aseară? Îşi întrebă roşcata cea mai bună prietenă, trăgându-şi un scaun lângă banca ei.

-Ţi s-a întâmplat să iei o decizie bună, însă ceva să se întâmple pe parcurs şi să..te facă să te mai gândeşti dacă ai luat cu adevărat decizia bună?