— Dar nu poţi să-mi faci asta! am ţipat. Doar pentru că nu i-am adus cafeaua la timp?! Dave, lucrez de patru ani aici ca să mă dai afară...
— Îmi pare rău, dar ştii că el este un client fidel!
— Ştii ceva? La naiba, m-am răzgândit. Îmi dau demisia!
Mi-am dat jos şorţul şi l-am pus pe birou, întorcându-mă pe călcâie şi mergând spre uşă.
— Să-mi trimiţi cecul cu ultimul salariu, oricum luna era pe sfârşite, am spus, apoi am ieşit.
Mi-am luat geanta şi telefonul, mi-am luat rămas-bun de la toţi colegii, apoi am ieşit din clădirea impunătoare. Am aruncat o privire în jur, apoi am pornit cu paşi repezi spre apartamentul meu. Am ajuns repede, având în vedere faptul că locuiam cam departe de locul unde lucram acum câteva minute. Mi-am aruncat geanta şi telefonul pe măsuţa din sticlă din faţa canapelei crem, mi-am dat jos balerinii şi m-am îndreptat spre bucătărie. Am oftat zgomotos înainte să-mi scot o sticlă cu apă din frigider şi să torn jumătate din ea pe gâtul înfierbântat.
Cum a putut să mă concedieze? Lăsând la o parte modestia, am fost cea mai bună de acolo încă de la început, timp de patru ani! Însă, aparent, nu destul de bună încât să-mi păstrez slujba.
Am pus sticla de apă înapoi în frigider, ieşind mai apoi din bucătărie şi îndreptându-mă spre baie. Am aruncat tricoul în coşul cu rufe murdare, blugii negri au zburat şi ei în acelaşi loc iar lenjeria intimă, albă, le-a urmat exemplul celorlalte haine. Am păşit timidă sub jetul de apă, încercând să reglez căldura acesteia. Când, în sfârşit a fost suficient de caldă, mi-am turnat şamponul cu miros mentolat în palmă, aplicându-l mai apoi pe părul şaten, începând să îl spăl. După ce m-am clătit, am aplicat gelul de duş pe tot corpul, spălându-l şi pe acesta.
Am ieşit, luând pe mine un halat alb. Mi-am uscat părul cu feonul, lăsându-l să cadă pe spate, după care am coborât la parter şi mi-am luat lucrurile rămase pe măsuţa din living, apoi m-am îndreptat spre camera mea. În timp ce îmi căutam câteva haine comode prin dulap, telefonul a început să sune.
— Alo?
— Hei, am trecut pe la restaurant, ştiind că stai până târziu azi, dar nu erai acolo. Ce s-a întâmplat? Ţi s-a făcut rău sau ceva?
— Ah, nu... am oftat. Mi-am dat demisia.
— Ce? De ce?
I-am povestit cele întâmplate astăzi, terminându-mi povestea în lacrimi. Poate eram foarte sensibilă, sau slabă de înger, dar am ţinut la job-ul meu pentru că era singurul loc care mă ţinea pe linia de plutire a unui venit financiar modest, dar perfect pentru situaţia mea de persoană singură. Mi-a spus să o aştept că deja e în drum spre mine, iar apoi a închis. Am realizat mai apoi că am rămas în halat, aşa că mi-am luat un tricou şi o pereche de pantaloni scurţi, lejeri.
Am coborât la parter când am auzit soneria.
— Ah, draga mea Hannah! strigă Rose, sărindu-mi în braţe. Eşti bine?
Am aprobat uşor din cap, conducând-o spre sufragerie.
— Şi ce o să faci acum? mă fixă cu privirea.
— Habar n-am! Îmi caut un loc de muncă, ce pot face?
— Hei, stai calmă! Cred că te pot ajuta eu...
— Cum?
Medită câteva secunde, după care spuse:
— Cred că e timpul să-ţi spun... Ştii, mereu mă întrebai ce fac noaptea, de ce lipsesc mereu de la petrecerile în pijamale, dar niciodată nu am putut să-ţi zic adevărul. Eu... eu sunt stripteuză într-un club de noapte.
— Ce?
Probabil am reacţionat foarte diferit faţă de cum se aştepta, dar nu sunt surprinsă. Adică, Rose a fost mereu genul de persoană căreia îi plăceau sporturile extreme, era prima la "adevăr şi provocare", prima la orice lucru stupid propus. Şi să aflu că lucrează într-un club de noapte da, mă surprinde, dar toţi trebuie să ne câştigăm banii într-un fel sau altul.
— Ei bine, asta nu e chiar reacţia la care m-am aşteptat, mi-a confirmat ceea ce tocmai gândisem. Lucrez de vreun an în clubul Miss Pink. Poate ai vrea...
— Să mă fac şi eu stripteuză? mă încrunt. Dar de ce nu? Ce am de pierdut?
— Măcar până îţi găseşti alt job, unul la fel de stabil ca primul. Dacă nu, poţi rămâne aici. Sunt sigur că Steve te va accepta dar da, te va interoga mai întâi. Dar nu te teme, eşti perfectă!
De ce nu? Doar întotdeauna mi-a plăcut să-mi trăiesc viaţa la maxim, fie că asta înseamnă sporturi extreme, fie să dansezi la bară. Şi, trebuie să recunosc că, am un corp plăcut privirii şi m-aş putea integra bine.
— Te las să te gândeşti, sună-mă mâine. Sau mai bine nu! Sună-mă azi ca să aranjez o întâlnire mâine, în caz că accepţi.
Se ridică şi porni spre ieşire.
— Stai! am strigat după ea şi am urmat-o. Nu am nimic de pierdut, şi nu mi-ar prinde rău câţiva bani în plus, aşa că accept.
... fără să ştiu că asta avea să-mi schimbe viaţa pe vecie.
