Lănţişorul din argint căzu din mâinile mele, ajungând pe pat. M-am holbat câteva minute la el, după care am luat "H"-ul, învârtindu-l printre degete. Ochii mi se umeziră când mi-am adus aminte de momentul în care l-am primit de la Daniel. Lacrimile au început să curgă pe obrajii mei şi când am remarcat că în spate scria ceva, am început să plâng şi mai tare "Atât timp cât mă iubeşti, îl vei purta". Îl iubeam, încă îl iubeam, dar amintirea lui îmi făcea rău. Nu puteam să-l port, am decis. Dar am făcut-o.
L-am pus înapoi în jurul gâtului meu, acolo unde îi e locul. Am început o nouă viaţa, iar un lanţ primit cadou de la fostul nu o să-mi stea în cale să devin o nouă persoană. Am ieşit din camera mea şi am păşit peste pragul din bucătărie. Jace tocmai venise de la piaţă, iar acum aranja alimentele în frigider.
— Hannah, am ceva să-ţi spun...
— Da?
— Eu, ăm... M-am... m-am îndrăgostit!
— Serios? De cine?
— Harry, ezită.
Prietenul meu cel mai bun e îndrăgostit de fratele meu. Asta da telenovelă!
— Şi, ăm, el ştie?
— Nu, dar mi-e frică să-i spun. Dacă mă va urî?
— Nu te va urî! am râs. Cine ştie, poate simte la fel! l-am încurajat.
—Serios?! făcu ochii mari, zâmbind cu speranţă.
Normal că nu, lui Harry îi plac fetele! Dar deja i-am dat speranţe, ce mai contează?
Am zâmbit aprobând din cap, el probabil făcându-şi scenarii în cap, însă acum mă simţeam vinovată că i-am dat speranţe deşarte.
Jace
E o greşeală; ştiam de la început că e o greşeală să mă îndrăgostesc de el, însă continuam să-mi petrec timpul cu el, nebăgând de seamă sentimentele ce creşteau în mine.
Însă acum, nu mai eram de aceeaşi părere. Hannah mi-a dat o mică speranţă, şi aveam să mă agăţ de ea până voi afla dacă am o şansă la el.
Acum m-am hotărât să-mi iau inima în dinţi şi să îi spun despre ceea ce simt. Mi-am salutat prietena şi am ieşit pe uşă. Zâmbeam ca un idiot, dar cine ştie? Poate că şi el mă place...
Undeva în California
Autor
— Unde e? Spune-mi unde e iubita mea! el ţipă, dar Adam tăcu. Nu voia să spună nimic, el a rănit-o pe Hannah. Spune-mi! repetă, lovindu-l.
Văzând că nu va scoate nimic de la el, se îndreptă spre dressing. Acolo toate cele cinci prietene erau adunate, pregătindu-se pentru diseară. Uşa se lovi de perete în graba lui de a intra.
— Spuneţi-mi unde e Hannah!
Toate tăcură; până şi Rose. Nu era prima dată când el veni să întrebe de Hannah, dar nici ultima. Nu va renunţa până nu o va găsi, aşa îşi promise.
Harry
— Cinci minute pauză!
Am ieşit afară din clădire, aprinzându-mi o ţigară, începând să trag uşor din ea. Această obişnuinţă mă calma, iar acum eram nervos. Christian, nenorocitul ăla continuă să vorbească despre sora mea. Dar nu-i voi permite să se joace cu ea! Hannah e o femeie inteligentă, sunt sigur că nu îi va cădea în plasă. Şi, deşi el e obişnuit ca femeile că îi cadă la picioare, o consideră pe Han' o provocare şi nu se va lăsa până nu o va băga în patul lui. Nu de asta mi-e frică, ci de faptul că s-ar putea ca ea să se îndrăgostească de el iar apoi va fi rănită. A doua oară...
