"Cause you're my stereo, stereo, stereo soldier
Oh oh, oh oh" erau versurile ce răsunau în căştile telefonului, de câteva minute. Asta până când uşa micuţei mele camere se deschise, intrând Rose, udă leoarcă. Oh, da... afară vremea era cam supărată, norii plumburii punând stăpânire pe cerul ce, în urmă cu câteva ore, era albastru şi senin. Am oprit melodia fetelor de la Little Mix, mi-am scos căştile şi m-am ridicat în şezut pe patul mare, făcându-i loc lui Rose să se aşeze şi ea.
Nimeni nu a spus nimic, amândouă ascultând ticăitul ceasului ce arăta ora 08:41. Am spart eu tăcerea, în cele din urmă:
— Ce ar trebui să fac la probă?
— Să dansezi. Dar ai grijă, deşi Steve te-a angajat, la fel de uşor poate să te dea afară dacă faci o greşeală. Noi, stripteuzele, nu trebuie să facem greşeli. Niciodată!
Ok, începusem să mă sperii...
— Hm, am înţeles... Dar cu ce ar trebui să mă îmbrac?
— Nu contează, oricum acolo vei primi un costum în care să dansezi.
Am aprobat uşor din cap.
— Acum, ar trebui să te pregăteşti. E deja ora nouă, şi nu cred că ai vrea să întârzii.
Oh... nici nu mi-am dat seama când s-a făcut ora nouă. M-am ridicat de pe pat şi m-am îndreptat spre şifonier, luând o pereche de pantaloni scurţi, albaştri, un maieu crem cu franjuri, o geacă de blugi cu ţinte pe umeri şi o pereche de Vans roşii. Am zbughit-o în baie şi m-am schimbat, apoi m-am machiat nu foarte strident, după care am revenit în dormitor. Hainele lui Rose erau încă uşor ude şi şifonate, dar ea arăta bine — puteai să o îmbraci şi într-un sac de cartofi şi ea arăta perfect! atât de perfect încât uneori sunt geloasă pe ea —. Zâmbi când mă văzu, dar se ridică şi-mi desprinse părul din cocul dezordonat, ciufulindu-l uşor. Nu m-am opus, iar ea ştia asta.
— Da, acum chiar sunt mândră că eşti prietena mea!
Am chicotit, apoi mi-am luat geanta şi telefonul de pe noptieră, şi am ieşit. Se pare că ploaia se oprise, ce bine! Am aruncat o privire la telefon, ce indica ora 9:45, asta însemnând că voi ajunge la timp la club, după care l-am strecurat printre multitudinea de lucruri din geantă. Am pornit la drum.
În zece minute fusesem deja în faţa clubului, acesta având aceeaşi înfăţişare ca şi ieri, doar că se simţea în aer un miros de detergent, semn că podeaua tocmai fusese spălată. Am păşit amândouă cu grijă şi ne-am aşezat pe două dintre scaunele de la bar.
— Bună Adam! l-am salutat pe barmanul ce ştergea nişte pahare.
— Tot două pahare de Martini, domniţelor? chicoti el.
Ah, şi mai e şi politicos... De ce mi s-a făcut pielea de găină la auzul vocii lui?
— Nu, Adam, mulţumim. Nu a venit şeful?
— Nu, este zece fără două minute, şi ştii că el ajunge la fix. Sigur nu doriţi nimic? continuă după câteva clipe de tăcere.
Am clătinat din cap şi am aşteptat, până l-am văzut pe Steve intrând pe uşă. Oare ar trebui să-i zic "Steve" sau "d-l Carter"?
— Treci la dans, Bella!
— Ăăă, da, domnule...
— Spune-mi Steve.
Se pare că am aflat răspunsul la întrebare.
Am coborat de pe scaun şi m-am apropiat de el, cu paşi mici.
— Voi dansa îmbrăcată aşa? Rose a spus că...
— Nu contează ce a spus Rose! Vei dansa aşa, nu e nici o problemă.
— Dar, nu prea am liber la mişcare cu pantalonii ăştia, sunt cam strâmţi, am zâmbit timidă.
Oftă zgomotos, apoi mă luă de mână şi mă târî într-o cameră. Erau multe manechine îmbrăcate cu haine puţin... indecente, multe suporturi cu haine de acelaşi fel, o canapea roşie şi câteva măsuţe de machiaj cu fel de fel de cosmetice. Mă puse pe canapea după care începu să se uite după nişte haine, ca la final să se poziţioneze în faţa mea cu o pereche de pantaloni scurţi cu imprimeu floral, lejeri, şi un maieu.
— Ia astea şi îmbracă-te! îmi porunci, dându-mi hainele, apoi ieşi.
Ei bine, am făcut cum mi-a spus. Îmi plăceau, era lejere şi chiar pe măsura mea. Am păşit afară, urcându-mă mai apoi pe platformă, poziţionându-mi mâinile pe bară. Steve stătea comod pe canapea, sorbându-mă din priiviri.
— Trebuie să dansez şi cu ei doi de faţă?
— Bella, îmi pierd răbdarea cu tine...
— Bine, bine, îmi cer scuze.
O melodie începu iar eu stăteam şi mă uitam. Tremuram. Îmi era frică să nu fac vreo greşeală. De fapt, nici nu ştiam ce trebuia să fac, oare nu trebuia să repet acasă câteva mişcări ce îmi aduc aminte din copilărie? Ah, da, din copilărie... Am dansat odată într-un club, la bară, în faţa a câţiva oameni... Dar atunci aveam 15 ani şi eram şi puţin beată.
În cele din urmă, am început să-mi mişc corpul după melodie. Făceam mişcări lente, unduindu-mă pe lângă acea bară. La un moment dat, mi-am pus toată puterea în mâini şi m-am ridicat, făcând un şpagat de toată frumuseţea în aer. Am mai repetat mişcarea de vreo câteva, la fel şi celelalte mişcări simple şi, când s-a terminat melodia, am coborât de pe platformă.
Toţi erau cu gurile căscate. Ei bine, ştiam şi eu că dansez prost, dar chiar nu ar trebui să reacţioneze aşa de urât.
Steve se apropie de mine şi mă strânse în braţe.
— Ai fost grozavă, Bella! îmi spuse entuziasmat, prununţându-mi numele cu un accent italian.
— Serios? am întrebat cu o urmă de îndoială.
Veni şi Rose şi mă îmbrăţişă, spunându-mi acelaşi lucru. Până şi Adam îmi aruncase un zâmbet urmat de un "Bravo!". Era clar, chiar dansasem bine.
Steve îmi pregăti programul, apoi îmi spusese că pot să plec şi că sunt bine venită aici, oricând. M-am schimbat apoi am plecat spre casă, gândindu-mă că atunci când ajung să mă informez puţin despre acest 'job'. Şi chiar aşa am făcut, când am ajuns acasă am mâncat ceva, am făcut o baie iar apoi m-am aşezat iarăşi la birou cu gândul să scriu în jurnal cele întâmplate astăzi.
"Sunt fericită! Am dat proba, jurnalule, iar acum sunt oficial o stripteuză. Ştiu, sună cam ciudat, dar asta mi-e meseria... Ei bine, chiar mă îndoiam că o să trec, având în vedere că atunci când a început melodia stăteam şi mă gândeam ce să fac. Eram blocată, nu ştiam cu ce trebuia să încep şi cu ce să termin. Ei bine, mi-am adus aminte de acea seară când aveam 15 ani, şi am făcut exact ca atunci. Şi, pot spune că a funcţionat!
See ya! xx"
Nu ştiu, sper că mi-a ieşit, chiar nu ştiam cum să explic toate mişcările şi alea alea :)) .. Păi, îmi pare rău că a durat atât, dar chiar nu îmi găseam cuvintele... :d
