mda, ăm, ce pot să zic? îmi pare rău pentru cei pe care i-am dezamăgit.
Când am deschis ochii eram în patul din dormitor. O durere pulsa cu putere în mine, dar cu toate m-am ridicat când mi-am amintit de motivul pentru care am leşinat. Am ieşit din cameră şi mi-am căutat soţul, găsindu-l astfel în sufragerie cu Harry lângă el.
— Harry! Dumnezeule, eşti bine?
M-am aşezat lângă el şi l-am analizat mai bine. Avea un ochi vânăt, buza spartă, şi multe bandaje. El a fost motivul pentru care am leşinat.
— Ce s-a întâmplat? am întrebat. Cine ţi-a făcut asta?
— Daniel... E aici.
— Ce?
— E aici Hannah, şi te vrea înapoi! De asta m-a bătut, era al naibii de nervos când i-am spus că ai pe altcineva.
M-am ridicat repede de pe canapea şi nu am răspuns nici uneia dintre întrebările pe care mi le adresa Christian. Ştiam că e nedumerit în legătură cu toată situaţia, voia să afle cine e Daniel, dar eram atât de confuză şi eu! Ştiam că acea presimţire rea nu e degeaba, ştiam eu ceva!
— Dar nu poate pur şi simplu să vină înapoi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat! Nu am fost vinovată cu nimic că el a plecat, şi nu sunt vinovată nici acum că am pe altcineva! De ce a venit?
— Dar cine e Daniel? întrebă Christian trăgându-mă în braţele lui.
— Este... fostul meu prieten. Primul meu prieten. Am fost într-un mare pericol şi el a hotărât să plece, pentru ca eu să fiu în siguranţă. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu, cert este că plecarea lui m-a dat total peste cap şi aşa am ajuns aici, cu el, fac semn către fratele meu nesfiindu-mă să-mi povestesc trecutul.
— Şi acum ce, te vrea înapoi?
— Aşa se pare...
— Nu îl voi lăsa să te ia de lângă mine, ştii asta, nu? şopteşte trist peste buzele mele, apoi îmi sărută lung fruntea.
Aprob uşor din cap şi mă cuibăresc în braţele lui în timp ce îl privesc în ochi pe Harry care părea la fel de trist ca mine. Aş putea pur şi simplu să-l evit, să fug de el şi trecutul meu, sau să-l înfrunt. Să-i spun, să-i arăt că sunt fericită cu altcineva şi aşa poate ar pleca. Dar adevărul este că nu ar face asta; îl cunosc pe Daniel şi mai mult ca sigur ar începe o luptă cu Christian. Dacă după trei luni de la o ceartă vine înapoi şi îşi omoară fratele, evident că după două luni de la o despărţire, cei drept dureroasă, vine înapoi, mă caută şi se luptă pentru mine.
Probabil că planurile i-au fost date peste cap când a aflat că am pe altcineva, sunt căsătorită acum, dar asta nu îl opreşte să lupte pentru mine. Ceea ce îmi place! Îmi place că vrea să-mi demonstreze bărbăţia lui şi că, poate, mă merită dar acum e prea târziu. Şi el ştie asta dar are un orgoliu prea încăpăţânat.
Îmi privesc picioarele goale în timp ce Christian îmi sărută creştetul. La scurt timp îmi întorc capul spre el şi îi privesc mările albastre iar o întrebare îmi vine în minte: Oare îl voi mai vedea vreodată pe acest bărbat? Va fi Daniel suficient de puternic încât să-l elimine? Dar dacă va face asta, nu realizează că mă va pierde din nou, pentru totdeauna? Nu realizează că am altă viaţă acum şi că, poate, sunt fericită alături de soţul meu? Nu îşi dă seama că poate l-am uitat şi că nu are rost să se bage aşa în viaţa mea, să mi-o ruineze? Brusc îmi aduc aminte de momentul plecării la Paris, când Christian mi-a explicat că a întâlnit un bărbat ce-şi căuta iubita şi că nu va renunţa până nu o va avea înapoi. În acel moment nu mă gândeam că poate e el. Am fost atât de aproape, atât de aproape să ne întâlnim!
