Written In The Scars

7. Încă o șansă

M-am trezit înaintea lui Skate pentru că îmi era foarte sete. Mi-am tras cizmele de aseară  în  picioare și  am coborât în  bucătărie. Toată casa arăta ca un mare dezastru. Nu știam unde e Sam sau Casey, dar presupun că vor apărea. Sau ne vom întâlni  cand o să ajung acasă.

După  ce iau o sticla de apă din frigider decid să mă  întorc  în  cameră, dar sunt întreruptă de vocea răgușită a lui Jack care mă face să mă opresc. Nu doar corpul mi s-a oprit ci și mintea.

- Acum ți-o tragi cu toti prietenii mei? Prima dată Sam, acum Nate?

Îmi creste tensiunea 500 când aud ce zice.

Ignoră-l, pleacă de lângă el.

Fac doi pași, dar iar vorbește.

- Mă ignori?

- Nu vorbesc cu dobitoci!
Cu brutalitate, mă prinde de mână și mă trage în spate atât de tare încât îmi pierd echilibrul și cad lângă canapea. Nu pot să cred că a făcut asta.

Ma uit în ochii lui, văd că îi pare rău, nu ca ar conta. Se apropie și  îmi  întinde  mâna, da îl lovesc peste ea, reușind să mă ridic singură.

- Mia...

Refuz să îi răspund sau să mai vorbesc cu el, vreodata. De ce mi-a fost frica nu am scăpat. La ce dracu mă gândisem aseară când am decis să rămân aici.

Te urasc, Jack.

Nu vreau să mai stau pe aici. Urc rapid scarile să-mi iau ramas bun de la Skate. Il găsesc îmbrăcat, stând pe marginea patului.

- Credeam că ai plecat.

- Îmi era sete...

- Ești bine?

- Mhm...

- Nu pari.

- Mulțumesc pentru că ai fost lângă mine aseară. Ai venit târziu în cameră. Te-am simțit...dar nu m-am întors.

- Sigur ești bine?

- Da. Mă duc să mă schimb și ne vedem mai încolo.

- Bine, ai grijă.
Mă săruta pe creștet după care mă conduce la un taxi.

*

A trebuit să îl mint pe Sam și pe Casey că am ceva de făcut, ca să mă pot închide în cameră și să plâng. Nu voiam să fac asta însă mereu am fost slabă în fața lui Jack și trebuia să îi arăt că nu îmi pasă de prezența lui aici. Exceptând că nu eram în stare de așa ceva.

- Mia? Scumpo, am ajuns!
Ii aud vocea mamei mele și sar rapid din pat. Mi-a fost enorm de dor de ea.

Cobor cinci scări odată și sar în brațele ei ca un copil de 5 ani.

- Mama!!!

- Mia...e totul în regulă?

- Mi-a fost dor de tine.
Mă săruta pe obraz în timp ce pune sacoșele cu cumpărături deoparte.

- Unde-i Sam?
Întreabă ea uitandu-se în jur.

- Cu Danielle, cred.

- Oh...ai nevoie de ceva? Vreau să fac o baie și să dorm puțin. Sunt extenuata.

- Du-te liniștită. O să fiu în camera mea.

-  Gătesc ceva bun după ce mă trezesc.

- Minunat!

Mi-a zambit cald. Am făcut la fel pentru a masca supărarea dar sunt sigura că și-a dat seama că am ceva, doar e mama.

Flashback

La doar câteva ore de la cearta noastră, nu voiam să văd pe nimeni. Am închis ușa și stăteam în pat. Nu plângeam, în schimb eram plină de nervi.
Ah, uneori îl urăsc atât de mult pe Jack, dar m-am îndrăgostit ca proasta. Oare ține câtuși de puțin la mine?

Mereu face asta. Mereu când suntem fericiți face ceva. Cum ar fi faptul că și-a băgat limba în gura celei mai bune prietene ale mele, sau cel puțin așa văzusem la petrecerea de aseară.

- Mia?...știu că ești acolo.

Tresar la auzirea vocii sale de cealaltă parte a ușii.

- Deschide ușa, iubito.

Iubito? Sigur că da.

- Pleacă, Jack.

- Nu plec. Mia...deschide ușa...nu mai pot face asta...te rog...am nevoie de tine.

- Oprește-te...gata cu minciunile Jack.

- Nu mint, la naiba!

I-am deschis ușa...am căzut iar în mrejele lui.
Avea ochii umezi, nu îl mai văzusem așa niciodată. Intră înăuntru și mă ia de mână.

- Imi pare rău. Jur că tu ești singura pe care o vreau. Ea m-a sarutat...eram fumat.

- Nu îndrăzni să dai vina pe iarbă sau pe alcool!
Mă trag din stramtoarea palmei sale și mă dau un pas în spate.

- Te iubesc. Să fiu al naibii, te iubesc cum n-am iubit pe nimeni. Mia, nu pot trăi fără tine ... și știu că am facut tâmpenii, dar te rog...mai dă-mi o șansă.

Încă o șansă.
Asta era mereu.
Și nu era încă o șansă, era a 100-a șansă...

End of flashback

Am fost brusc trezită de o bataie în ușă. Somnoroasa și arătând oribil, deschid, gândindu-mă că e Sam.

- Casey?

- Nu răspunzi la telefon...ce-i cu tine?

Nu am spus nimic, doar am privit-o.

- Ce s-a întâmplat între tine și Jack la petrecere?

- Nimic.

- Mia! Încetează.

- Nu vreau să vorbesc despre Jack acum.
A oftat și m-a tras în brațele ei.

- Il omor pe omul ăla.

- Fă-o. Îți plătesc cauțiunea.