10. Nu mai plânge

20 2 0
                                    

- Da, te cred.

- Crezi ce vrei. Foarte bine, sunt o curva. Acum poți să pleci și să-mi dai dracului pace. Întoarce-te la micuța ta Madison. Până la urmă, mereu te-ai întors la ea.

- Nu vorbi despre ea.

- Sau ce?
Urlam amândoi ca doi descreierati, poate chema cineva poliția să îl ia, să scap de el.

- O să mă lovești? Nu e ca și cum ar fi vreo noutate. Nu știu cum te pot iub-
Și m-am oprit.
Era să zic o tâmpenie.
Dar era prea tarziu deoarece și-a dat seama. Ah, proastă proastă.

- Jack. Pleacă. Acum!! Nu înțeleg ce cauți aici. M-ai distrus o dată. Nu o mai poți face încă o data! Dispari.

- Nu înțeleg de ce n-am facut-o atunci.

- Ce să faci? Ce mai puteai să imi faci? Nu înțelegi că mi-ai facut toate lucrurile posibile?

Am zis printre lacrimi. Nu m-am putut abține să nu plâng. Durerea a revenit în valuri uriașe.

- Trebuia să te las dracului să te sinucizi când ai vrut.

Boom.
Ca un cuțit direct în inimă.
Oxigenul din jurul meu a dispărut imediat și am simțit că o să cad în orice clipă, însă trebuia să îi arăt că nu mă raneste, așa că am facut cel mai corect lucru. L-am lovit. I-am dat o palmă pe care să și-o amintească mâine când se va trezi.

Daca îți dorești atât de mult, poate se întâmplă.

Am zis eu în gând, încă în stare de șoc. Nu pot să cred că a spus asta. El chiar nu a ținut deloc la mine? Am fost doar de umplutură...

L-am lăsat acolo și am intrat în casă, închizând-o cu cheia.
De data asta chiar mi-a facut inima bucati. Minuscule.
Genunchii mei au cedat imediat, eram pe jos, plângând. Simțeam că mai am umpic și mi se topește sufletul... inima.

Am strigat.
Și am strigat din nou.
Și din nou.

Jack pdv

Am regretat imediat ce i-am spus. Cum am putut fi atâta de prost?
Jack, oficial ești un dobitoc.

O auzeam strigând și parcă mi se rupea o parte din suflet. Mă simțeam vinovat. Nu, eram vinovat. Am distrus-o de prea multe ori, nu știam cum mai rezista încă.

Mia pdv

Ceea ce a urmat a fost cea mai mare tâmpenie.
Am facut ceea ce am jurat că nu voi mai face niciodată. M-am tăiat.
La ambele mâini. După care m-a curprins teama, panica și l-am sunat plângând pe Sam.


- Oh Doamne, Mia, ce-ai făcut???

- Nu pot...
Plângeam în hohote, eram pe jos iar în jurul meu era o baltă mica de sânge.

- Mia...chem salvarea. De ce ai făcut-o?

Nu îi puteam spune, cel putin nu acum pentru că mă purtam haotic. Șiroaiele de lacrimi nu se opreau iar eu tremuram în brațele lui.

După ce m-a spalat și m-a pansat, a stat cu mine în pat pana m-am mai liniștit. Încă mai plangeam, dar încet, înfundat. A fost nevoie doar de cateva cuvinte din partea lui Jack pentru a cadea în prăpastia veche a distrugerii...

- Schh, nu mai plânge.

- Sam...
M-am întins pentru a ajunge mai bine la brațele lui și mi-am rezemat capul în scobitura gâtului său.
Mă mângâia ușor pe spate încercând să mă calmeze.

- Ce-a facut, Mia?

- Pof-poftim?

- Jack. Ce ți-a facut? Erai bine azi până să ajungi acasă.

- El...a fost aici..și-

- Și ce? Ce ți-a spus?

- Nu e vorba de ce mi-a spus. Adică...e vorba de ceea ce am realizat după plecarea lui.

- Spune-mi...

- Încă îl iubesc.
L-am simțit pe Sam incordandu-se în jurul meu, ba chiar s-a ridicat în fund și m-a privit cu compasiune. Mă așteptam să se enerveze sau ceva...

- Mia, te distruge...uite ce-ai facut după ce ți-a zis...

- Că ar fi trebuit să mă sinucid atunci.

- Poftim?!!!!

- Nu...pot...credeam că îl urăsc, dar cuvintele lui m-au străpuns azi mai mult ca niciodată. Nu înțeleg de ce face asta...

- Nenorocitul ăla nu poate să fi vorbit serios. Mia, e doar gelos. Și-a pierdut mințile...

- Și eu le-am pierdut de mult...

- Haide, trebuie să dormi. Te iubesc.

- Mulțumesc...
M-am cuibarit lângă el în speranța că voi adormi repede...

Written In The ScarsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum