11.

24 2 0
                                    

Era aproape ora 12 când m-am trezit, eram singură. Sam probabil plecase înapoi la Danielle.
Simțeam un miros delicios de clătite venind de jos care m-a făcut să zâmbesc instant. Trecuse ceva timp de când nu mai petrecusem un weekend alături de mama. Sau măcar o zi departe de tot... De când Sam venise în vizită toate nebuniile erau pe capul meu.
Fugisem din acel oraș ca să scap de el iar acum m-a găsit din nou.

După un duș rapid care m-a făcut să arăt cât de cât a om, am coborât din cameră cu un ciudat chef de viață. Purtam un maieu iar cicatricile mele de pe mâini erau foarte vizibile însă nu aveam de gând să le mai ascund.

- Neața mami.

- Scumpo, in sfârșit te-ai trezit. Ți-am pregătit micul dejun având în vedere ca azi sunt liberă.

- Miroase delicios...

- Dar înainte de toate, dă-mi mâinile să te fac cu cremă. O să se vindece mai repede dacă le dezinfectam.

Stăteam cuminte în timp ce mama îmi ungea rănile cu o cremă adusă de la spital și fără să îmi dau seama am început să plâng.

- Mia, draga mea, ce e? Ești bine puiule?

- Mama...
Am izbucnit și mai tare în plâns...

- Ești furioasă pe mine?

- Scumpo... Nu aș putea fi... Îmi doresc să nu îți fi făcut asta, însă nu te pot judeca. Sufletul tău nu mai poate suferi... Dar o scoatem noi la capăt draga mea, mereu o facem.

Mă ia în brațe și îmi mângâie părul. Am făcut-o și pe ea să sufere destul de mult... Și pe când credeam că mi-am făcut ordine în viață, am ajuns să sufăr din nou. Dar nu mai vreau.

Recunosc ca încă îl iubesc pe Jack și sunt o proastă din cauza asta însă asta sunt eu. Mereu am fost proastă, mereu am trecut peste, și o voi face și de data asta, trebuie să fac asta. Trebuie să merg mai departe chiar dacă asta înseamnă să iubesc un idiot, să ascund iubirea aia undeva adânc în inima mea. O să mă prefac că nu îmi pasă. Trebuie. Până când nu îmi va mai păsa cu adevărat. Refuz să mai fiu slabă în preajma lui. El a ales. A ales-o pe ea, mereu a fost ea, așa că acum va fi vorba despre mine.

- Mia, unde-i Sam? Nu l-am văzut de ceva vreme.

- Probabil e cu Danielle și cu băieții.

- E totul bine între voi?

- Sigur că da, e idiotul meu, știi asta. O să merg la Skate să îl caut mai încolo.

- Adu-l încoace pe blond, mi-e dor de el.
Spune mama râzând cristalin.

*

Deși avem o mare lene în mine, voiam să merg să îl caut pe Sam și să mai petrec puțin timp cu Skate înainte ca el să plece. Speram să plece... Și să ia și restul șatrei cu el, mai ales pe știți voi cine.

- Mamă, mă duc după Sam! Nu stau mult.
Strig eu în timp ce ies pe ușa.

- Ia mașina mea!

- Mulțumesc!!

**

Parchez în fața casei închiriate de Skate iar în același timp mă rog să nu fie Jack și cățelușul său aici.

Bat la ușă și nu trece mult timp pana3 când se deschide și apare o bruneta în fața mea. Și nu orice brunetă, ci aia care mi-a distrus viața.

- Madison...
Șoptesc dureros în speranța că e doar o iluzie.

- Mia, hei.
Încearcă să zâmbească însă știe și ea că o urăsc mult prea tare ca să o bag în seama.

- Sam e aici?
Întreb rapid în încercarea de a nu ii adresa mai multe cuvinte.

- Da, e...
Nu o las sa termine și trec pe lângă ea. Tocurile botinelor mele sună pe parchet dar noroc că nu îmi ia mult timp să îl găsesc pe blond. Era în living, iar spre surprinderea mea, Dani nu era cu el.

- Mia!!!
Skate mă ia prin surprindere și își incolaceste brațele în jurul trupului meu, sărutându-ma pe frunte.

- Ce faci, îngerule?

- Am venit să recrutez un anumit blond. Zic răspicat și mă uit către Sam.

- Da șefa!
Răspunde el promit însă cu un aer amuzant în glas.
Îmi dau geaca de blugi jos și mă așez lângă el.

- Cu ce te servesc?

- Nimic tare, am venit cu mașina.

- Poți rămâne aici liniștită.
II arunc o privire ucigătoare care îl face să tacă și să dispară în bucătărie.
La doar câteva minute o siluetă coboară de sus. Era Jack, normal. Puteam recunoaște parfumul ala oriunde. Trag aer în piept și îmi amintesc monologul interior pe care îl avusem acasă.

- Ești ok?
Sam era în sfârșit atent la mine.
Îmi luă mâna într-a lui și îmi studia rănile recente.

- Se vindecă...
Jack o ținea pe Madison în brate pe fotoliul din fața mea, însă privirea ii era asupra mâinilor mele. Asa Jack, privește-ți opera de arta. Ești mulțumit acum!?!

- E ceva diferit la tine azi.

- Ce anume, Sam?
Întreb amuzata.

- Nu îmi dau seama, exceptând ca arăți super sexy.
Rad și ii dau o palmă peste umăr. El mereu observa totul la mine, pana la cele mai mici detalii. Dacă mi-aș tăia 2 cm din par, Sam ar fi cel care ar observa primul.

- Singura chestie care poate fi schimbată la mine este decizia de a nu mai fi slabă în preajma lui, trebuie să mă adun dracului odată. M-am săturat sa o iau razna de fiecare dată când îl vad.

- Ah, sunt mandru de tine. Deși știu că e greu. Te iubesc enorm...

Written In The ScarsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum