24. E aici

20 2 0
                                    

A trebuit să trag de 3 ori aer în piept înainte să intru în casa lui Johnson.
Petrecerea era deja în toi când am ajuns, plin de oameni atât în casă cât și înăuntru. Muzica bubuia în boxe, însă în general simțeam că avea să fie o petrecere frumoasă.
Speram, cel puțin.

Jack mă ținea de mână în timp ce îl căuta cu privirea pe J. Nu a trecut mult până când l-am observat în colțul camerei lângă Skate.

- Jack, l-am ga-
Mă strângea atât de tare de mână încât aveam impresia că o să mi-o rupă.

- Mă doare! Jack!
Atunci am văzut-o. Madison.
Madison era aici... Și știam deja că noaptea va fi ruinată.
Mi-am smucit mana dintr-a lui ca sa îl scot din visare.

- Revino-ți, Gilinsky.
Zic răspicat în timp ce îmi frec încheietura îndurerată și îl las acolo. Mă duc către Johnson, încercând să afișez o față fericită.

- Salut, sărbătoritule!!
Sar pe el, îl îmbrățișez după care mă întorc spre Skate. A trecut ceva timp de când l-am văzut ultima dată.
Mi-a întins mâinile și m-am cuibărit la pieptul lui ca un copilaș.

- Ce faci, frumoaso?
Întreabă el, sarutandu-mi fruntea.

- Se pare că nu așa bine...

- Am văzut!
Intervine Johnson și bănuiesc că se referă la momentul cu Madison.

- Cine a chemat-o aici?
Mă rastesc către el, deși nu avea nicio vina și îl iubeam, dar mă enerva maxim. Adică, serios, ce căuta aici...

- Mia, haide... Ști că nu aș face asta. S-a dus vorba și ne-am trezit cu ea aici.
Îmi dau ochii peste cap însă nu pot să nu zâmbesc. Știu că Johnson nu ar face niciodată asta intentionat.

- Totuși, unde-i Gilinsky?

- Asta mă întreb și eu. Și am impresia că nu vreau să știu răspunsul.

- Sunt chiar aici!
Apare al meu iubit din spate, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Îi salută pe băieți după care are idioata intenție de a-și încolăcit brațele pe lângă mine însă îl plesnesc ușor.

- Mia, ce-

- Johnson, ai de gând sa îmi dai ceva de băut, totuși?
Râde. Avea probabil cel mai adorabil râs... Mă aprobă rapid și dispare prin mulțime împreună cu Skate.
Mintea îmi era neclară. Nu mă simțeam deloc în largul meu știind că Madison era pe aici și ar putea să sară pe Jack în orice moment. Și nu, nu am încredere în el.

- Ce ai?
Jack îmi pune întrebarea pe cel mai sec și enervant ton, sorbind în același timp din bautura pe care o ținea în mână. Mă rugam să nu se apuce de băut, dar presupun că deja era târziu.

- Ce-o să faci dacă ea e aici? Și unde ai fost, Jack?

- Ce vrei să spui? Am fost să îmi iau ceva de bă-

- Salvează-ți vrăjelile. Deja le știu pe derost, Gilinsky.

- Pe bune... Ești incredibilă! Nu am făcut absolut nimic.

- Seara e lungă...

- Poftim?
Moment în care mă prinde brusc de mână și mă trage agresiv lângă el. Nu pot decât să mă panichez. Mă uit disperată în jur, să nu ne vadă cineva... Sau să ne vadă astfel încât Jack să îmi dea drumul.

- Dă-mi drumul! Și nu mai bea.

- De parcă fac ce zici tu. Nu știu ce dracu ai, dar ai face bine să încetezi.
Îmi trag mana dintr-alui pentru a putea pleca de lângă el. Aveam o lacrimă în ochi, însă nu aveam de gând să o las să cadă. Apoi s-a întâmplat... Privirile ni s-au întâlnit iar eu am încercat să schițez un zâmbet însă nu mi-a ieșit.

Sam.
Sam era în celălalt capăt al camerei și mă privea. Sau ne privea. Și tocmai văzuse că Jack mă bruscase. Minunat.
Dar, nu voi vorbi cu el. Deși inima mea tanjea după o îmbrățișare, după mirosul lui, după ceva...

- Mă duc să-

Vorbeam singură. Jack dispăruse deja din raza mea vizuală. Extraordinară petrecere. Am ras înfundat de situația în care mă aflam... Aveam nevoie de niște aer.

- Mia, bautură!
Strigă Johnson după mine.
Nu îmi ia mult timp, o dau pe gât imediat.
Jack credea că doar el poate să bea? Lasă că vezi tu GIlinsky.

- Mersi, Johnson. Ști că te iubesc, nu?

- Normal.

- Mă duc s-

- Mia...
Îmi șoptește numele pe acel ton care nu e de bine.

- Ești ok? Adică tu și Gilinsky și... Îmi pare rău, chiar nu știam...

- Johnson... Sunt în regulă. Și el va fi. O să își revină imediat sunt sigura.
L-am îmbrățișat din nou.

Nu eram sigura deloc.

*

Două ore mai tarziu

În prezent mă aflam singura în sufragerie, Jack era de negăsit iar băieții... Na... Johnson era ocupat să stea cu toată lumea și nici nu îl invinuiam. Petrecerea era frumoasă în sinea ei, însă nu aveam eu starea necesară.

Puțin știam că în curând voi avea parte de scena vieții mele.

Mă ridic să merg pana la bucătărie după ceva de băut. Nu alcool, deși fusesem foarte pornită să mă îmbăt, am decis pe parcurs să fiu mai cuminte.

Un fresh rece de portocale avea să-mi satisfacă pofta. Asta, și silueta lui Sam care apăruse de nicaieri lângă mine. M-am blocat. Efectiv mi-a paralizat mintea și nu am știut ce să mai fac.
Visasem la momentul asta de 10 luni. Să stau sau să fug?

- Mia...
Modul în care mi-a spus numele m-a făcut să mă înmoi puțin și să oftez.

Written In The ScarsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum