Medalionul dragostei

18. Căutarea

Brad se întoarse la moşie, după câteva zile, chiar dacă nu o mai făcuse de mult, pentru a sta de vorbă cu Dave. Cei doi erau în biroul lui Dave, aveau o figură tristă, deşi aveau multe de discutat, nu prea îşi găseau cuvintele.

- Nu ştiu, Dave, sper ca tu să mă înțelegi, sparse Brad gheața.

- Ți-am zis, Brad, ştiu doar că e cu Jack. El m-a sunat să mă anunțe că sunt bine, dar îi va respecta decizia Jessicăi de a nu divulga locul, în care sunt.

- Of, Jess, suspină el.

- Eu te înțeleg, se pare că a învățat ceva de la mama ei.

- Nu vreau să te contrazic, dar nu cred ca Jordan e de acord cu ceea ce face Jess, nu i-ar fi permis aşa ceva! Era distrusă că nu a fost acasă, pentru a o împiedica.

- Nu ştiu ce aş fi făcut, dacă Jordan mi-ar fi luat fetele. Brad, poți să rămâi aici, e singurul mod de a te ajuta. O să te consider, mereu, ca un fiu.

- Îți mulțumesc, Dave. E minunat! Dar nu pot, vreau să cumpăr barul Sunshine şi la etaj există un apartament, care va fi al meu, iar din cealaltă jumătate voi realiza un hotel, mai degrabă, o mică pensiune.

- Dar, din căte ştiu mai sunt doar 5 camere, pe lângă apartamentul, care are doar două.

- Pentru mine, e suficient!

- Mă bucur pentru tine, fiule! Poți să te bazezi pe mine pentru orice.

- Ştiu, dar nu vreau să fiu un deranj, îmi ajunge că din cauza mea am pierdut-o pe Jess şi pe fiul meu.

- Nu i-ai pierdut! Ştii, când Jordan a plecat şi am rămas cu două fete, datorii, angajați, pe care nu-i puteam plăti, inima frântă. Trebuia să fiu puternic în fața fetelor mele, să lupt pentru ele şi să nu-mi citească tristețea din ochi. În primele săptămâni, după plecarea mamei lor, m-am învinuit pentru decizia lui Jordan, nu ştiam ce să le spun, aşa că le-am zis că eu am vrut să plece, nu voiam să o creadă vinovată pe Jordan. Însă Jessica şi-a dat seama şi a fost alături de mine, i-a spus şi Antoniei, dar ea nu a vrut să o ierte.

- Ți-a fost greu...

- Da, mi-ar prinde bine o mână de ajutor, de ce nu vrei să rămâi aici?

- Dave, dacă rămân aici, Jessica nu se va mai întoarce.

- Îți accept decizia, dar nu uita că poți oricând să vii aici şi să îmi ceri ajutorul.

- Mulțumesc, Dave. Nu ştii cine ar putea să îmi spună unde e Jessica?

- Maya...

- Maya?

- Da, bunica Jessicăi.

Brad se afla în fața unei case modeste, intră în curte, dar nu era nimeni prin preajmă.

- E cineva? strigă Brad.

Din casă, ieşi o bătrânică drăguță, purta un şorț, avea urme de făină pe haine.

- Da, sunt aici. Vă pot ajuta?

- Sărut-mână! Sunt Brad Miller, am venit...

- Ştiu de ce ai venit, îl întrerupse ea. Intră.

Brad păşi în casă, se aşeză la masa din bucătărie.

- Îmi cer scuze, dar gătesc.

- Eu îmi cer scuze, că v-am deranjat!

- Jessica nu e aici, poți să cauți. Nu ştiu unde e.

- Ştiu, e cu Jack, fratele..

- Ştiu foarte bine cine e Jack! Ce s-a întâmplat?