Medalionul dragostei

47. Inelul

A doua zi de dimineață, Brad îi adună în sufragerie pe Tania, Garry şi Eva, care erau nedumeriți de ceea ce se întâmplă. Toți trei erau aşezați pe canapea, iar Brad stătea în picioare, în fața lor, aproape autoritar.

- S-a întâmplat ceva cu Jessica? întrebă Tania, oarecum speriată.

- E totul în regulă, Brad? adăugă şi Eva.

- Nu! ridică el tonul. Nimic nu e în regulă în această casă, cum lipsesc cum faceți câte o năzbâtâie.

- Nu înțeleg, privea Garry nedumerit, în stânga lui era Tania, iar în dreapta, Eva.

- O să înțelegeți. Cum ați putut să-l lăsați pe Richard James să intre în această casă şi mai ales, să stea aproape de fiul meu? se răsti el.

- Richard a fost aici? întrebă uimită, Tania.

- Serios mamă? Ştiu că v-am lăsat să luați decizii, dar nu şi în privința fiului meu, aici doar eu şi Jessica avem dreptul! Trebuia să mă fi sunat când acel bărbat a ajuns aici..

- Brad! Calmează-te! spuse blând Eva. Nu este cazul să facem o dramă din asta. Eu l-am lăsat pe domnul Richard să intre.

- Poftim?

Tania şi Garry o priviră ciudat.

- Da! Nu ştiu dacă îți dai seama, dar Richard a fost mereu bunicul lui Robert, pentru că a crescut lângă el, fiind tatăl lui Victor. Aşa că acum fiind chiar sânge din sângele lui, are dreptul să-l viziteze, nu crezi?

- Nu! Nu cred! Richard James nu are niciun drept în casa mea, dacă nu a fost suficient de bărbat să-mi fie tată, să nu creadă că-l voi lăsa să-şi repare greşeala prin a-l vizita pe Robert. Nu-l vreau aici!

- Eşti egoist! Se ridică Eva în picioare şi se răsti la Brad. Toți rămase surpinşi de atitudinea ei, Eva mereu fusese blândă. Atât Garry cât şi Brad ştiau că Eva îşi permite să vorbească în acest fel cu Brad, se cunoşteau de peste 5 ani de zile, erau prieteni foarte buni.

- Egoist? o privi furios, Brad.

- Da, egoist! Dacă tu nu ai avut parte de iubire de la tatăl tău, vrei ca şi Robert să nu aibă parte de aşa ceva de la bunicul lui?

- Nu e aşa, schimbi subiectul, Eva!

- Nu, nu schimb nimic, am rămas exact la acelaşi subiect. Brad, deschide ochii, eşti tată acum, învață să şi ierți, aşa cum ai fost şi tu iertat la rândul tău. Dacă Robert va spune când va fi mai mare, că nu contează că ai fost lângă el după ce a avut vârsta de 4 ani, dacă nu ai fost înainte şi că i-ai lăsat mama singură...

- Ştii că nu e aşa...şopti Brad, care nu va avea glas.

- Nu, nu e. Dar fiecare poate avea versiunea lui, oamenii vorbesc. Ce ai câştigat că te-ai întors împotriva Jessicăi? Şi în loc să profiți de acele momente, ai preferat să stai supărat şi să nu o ierți. Iar acum..ai noroc că încă Jessica e aici, cu tine. Dar putea să fie mai rău.

- Ajunge! strigă David, care coborî scările. E suficient!

Brad lovi cu piciorul măsuța din calea lui şi ieşi în grădină, fără să mai scoată o vorbă.

- Ai fost prea dură, Eva! spuse Garry.

- Are dreptate, zise Tania.

- Cineva trebuie să-i deschidă ochii...

- Eva, l-ai rănit, iar asta nu merita. Chiar dacă adevărul doare, aici nu e în totalitate adevăr.

- Adică?