36. Afecțiune

3.4K 246 0
                                    

- Am o vagă impresie, dar nu ştiu cu vrei să începi.

- Nici eu nu prea ştiu, dar aş vrea să clarificăm situația.

- Victor, ştiu că eşti fratele meu, îți mulțumesc că ai fost alături de Robert, până acum. Dar nu trebuie să divorțezi de Jessica, din cauza mea.

- Brad, haide să nu ne mințim. Ştim amândoi că Jessica nu mă iubeşte pe mine, ci pe tine. Şi chiar ar fi mai bine pentru Robert ca voi să formați o familie.

- Nu, se bâlbâi el, între mine şi Jessica e totul pierdut!

- Nu, Brad. Jessica ți-a greşit, dar ştim amândoi că e perfectă, în felul ei, eşti norocos că te iubeşte. Dă-i o şansă!

- Poftim? întrebă el, nedumerit şi şocat.

- Da, o iubesc şi pentru asta, vreau să o văd fericită, pentru că merită, din plin. Îmi permiți să-ți dau un sfat?

- Sigur...

- Nu lăsa orgoliul să-ți dicteze viața, urmează-ți inima, ea ştie ce e mai bine pentru tine. Şi tu ştii că dragostea pentru Jessica te ține în acest oraş şi aici!

- Victor, nu cred că e cazul să...

- Ba da, este! Ştiu că nu suntem cei mai buni prieteni, dar de când ştiu că eşti fratele meu, vreau să facem pace.

- Nu am nimic împotriva ta, Victor. Aveam, pentru că am crezut că tu eşti cel, care mi-a furat dragostea tatălui meu şi a fiului meu. Dar mi-am dat seama că nu eşti un om rău, chiar din contră.

- Îți mulțumesc! Am simțit nevoia să-ți spun toatea astea, mai ales, că eu nu am ştiut că aveam un frate, am vorbit cu tata, mi-a recunoscut totul. Ştie că a greşit, dar este convins că nu mai vrei să ştii nimic de el.

- Am vrut mereu să mă caute, să-mi spună "fiule", e greu să creşti fără tată, am avut bărbați în jurul meu de mic, deoarece mama a încercat, mereu, să-şi refacă viața, dar nu a fost acelaşi lucru.

- Ar fi ipocrit din partea mea, să spun că înțeleg, deoarece nu e aşa. Mi-aş fi dorit să creştem împreună!

- Mulțumesc, Victor!

- Mai e ceva, ce vreau să-ți spun.

- Ce e?

- Tata a venit cu mine şi ar vrea să-ți vorbească.

- Unde e? întrebă el speriat, făcu ochii mari, deveni agitat.

- În maşină, aşteaptă. Nu a vrut să intre, i-a fost frică de reacția ta!

- Nu cred că ar trebui să, se bâlbâi el, să discutăm, nu acum... N-am avea ce.

- Ba da, ați avea. Te rog, lasă-l să-ți vorbească.

Brad trase aer adânc în piept, apoi expiră. Avea emoții, dar era dispus să-şi înfrunte tatăl. Era acum sau niciodată.

- Bine, spuse el, hotărât.

- Mulțumesc, Brad! Atunci eu mă retrag şi-l chem pe el, Victor se ridică de pe canapea, la fel şi Brad. Te rog să te gândeşti la ceea ce ți-am spus, împacă-te cu Jessica, nu doar pentru Robert ci şi pentru că vă iubiți.

- Mulțumesc.

După câteva minute, Richard James păşi apăsat pe podeaua din sufragerie, Brad încerca să pară sigur pe el, îl privea pe tatăl lui, cum se apropia de el, apoi se opri în fața lui. Aveau aproape aceeaşi statură, privindu-l atât de aproape, Brad realiză cât de bine semăna cu tatăl lui.

- Bună seara, Brad!

- Bună seara, îşi drese el, vocea.

- Vrei să luăm loc?

- Nu, stau bine în picioare, zise el răspicat.

- În regulă, e mai bine să stăm față în față.

- De ce ați venit? încercă el să-şi stăpânească apariția unor lacrimi.

- Pentru că am multe lucruri să îți spun, însă nu ştiu cu ce să încep.

- Aş avea o idee, ce ar fi să începeți cu momentul, în care ați lăsat-o pe mama, singură cu un copil!

- Brad, te rog, să vorbim cu calm. Am făcut multe greşeli la viața mea. Dar nu îmi pare rău, doar de faptul că nu am avut mai mult curaj. Brad îl privea, furios şi indignat. Când am întâlnit-o pe mama ta, care era atunci chelneriță într-un bar, m-am îndrăgostit de ea, dar la mine aceste îndrăgostiri erau prea multe şi țineau puțin. Când mi-a spus că e însărcinată, m-am bucurat, îmi doream enorm un copil, i-am spus că mă întorc din turneu şi o iau de soție.

- Iar asta nu s-a întâmplat!

- Te rog, ascultă-mă! Brad încuviință. Am fost în turneu trei luni de zile, după ce ar trebui să mai aşteptăm cu nunta, până ca tu să te naşti. Când te-ai născut, eu eram în turneu prin Europa, iar mama ta te-a trecut pe numele ei, fiind necăsătorită, iar eu am fost furios pentru că nu m-a lăsat să te trec pe numele meu. Poate că o să crezi că am venit aici să-ți spun o poveste, ca eu să ies cu basma curată. Nu e aşa, sunt vinovat de multe lucruri. Dar mama ta nu m-a iubit niciodată, ştiu asta, am vrut doar să o ajut să iasă din barul acela împuțit.

- Nu vorbi aşa despre ea, aşa cum e, m-a crescut!

- Ştiu, din banii mei. Ascultă-mă doar! Brad încerca să fie calm.

- Bine, şopti el.

- Când am revenit din turneu, mama ta m-a tot amânat cu nunta, a zis că vrea o nuntă cu fast, nu mai contează aceste amănunte. Apoi eu am întâlnit-o pe mama lui Victor, căreia nu i-am dat atenție la început, însă de care m-am îndrăgostit cu adevărat. Iar ea a reuşit să mă pună cu botul pe labe, să-mi las fiul şi mi-a interzis să te recunosc ca fiul meu. Iar pentru dragoste faci orice, mai ales pentru că nu eram într-o relație prea bună cu mama ta, am început să cred că poate nici nu eşti fiul meu.

- Sigur! Ce convenabil!

- Nu am terminat! Brad, am avut mereu grijă de tine, de la distanță, ce e drept. Dar întotdeauna am avut grijă să nu-ți lipsească nimic. I-am trimis bani, mamei tale, săptămânal. Mi-a fost greu să stau departe de tine, de aceea ți-am dat medalionul, pentru că voiam să ştii că te iubesc în felul meu.

Brad nu mai reuşi să-şi stăpânească lacrimile, cuvintele îi erau îngreunate, nu putea vorbi.

- Iartă-mă, fiule! Înțeleg că nu mă vrei în viața ta ca tată, dar vreau să ştii că acum că toată lumea ştie că sunt tatăl tău, când vei avea nevoie de mine voi fi acolo!

- Vă iert, lăcrimă el, dar orice ați spune, nu mă va convinge, de faptul că ați fost un laş şi v-ați părăsit propriul copil, eu..., nu mai putea vorbi din cauza lacrimilor, pe care cu greu încerca să şi-le stăpânească. Eu nu aveam nevoie de bani, domnule, accentuă el cuvântul, ci de un tată, de dragostea, afecțiunea şi grija lui. Nu vreau să par nepoliticos, dar vă rog să plecați!

Picuri mari de ploaie loveau puternic ferestrele. Jessica se acoperi cu o pătură, privea de pe canapea, fereastra uriasă, ce dădea spre grădină, era o furtună afară, vântul înclina copacii din grădină. Ea îşi continuă, de citit, cartea. O bătaie puternică se auzi în uşă, închise speriată cartea şi se ridică de pe canapea. Stătea în picioare şi încercă să asculte, dacă fusese o bătaie în uşă sau o creangă ar fi atins geamul. Dar se auzi din nou, o bubuitură puternică în uşă. Se grăbi spre ea, să o deschidă. În pragul uşii era Brad, plouat, avea ochii roşii. Jessica nu reuşea să-şi dea seama dacă fața lui Brad era umedă, din cauza ploii sau a plânsului.

- Brad, intră! El rămase nemişcat în pragul uşii. Mă sperii! Ce s-a întâmplat?

- Am nevoie de tine! zise el cu o tristețe în glas.

*****

Medalionul dragosteiWhere stories live. Discover now