Medalionul dragostei

35. Divorțul

O săptămână mai târziu.

Jessica şi Brad ieşiră din biroul avocatului, el era extrem de încântat.

- Robert Miller! strigă el.

- Da, mă bucur că îți poartă numele, aşa ar fi trebuit să fie de la început.

- Robert Miller, şopti Brad. Scrie negru pe alb. Ştii că Robert e totul pentru mine!

- Şi pentru mine şi de aceea vreau să fim alături de el.

- Aşa va fi! zâmbi el. Te conduc până acasă? Măcar aşa îl văd şi pe Robert.

- Mulțmesc, o să-l sun pe tata, să nu mai vină.

- Bine. Am parcat puțin mai încolo.

Jessica şi Brad erau în maşină, niciunul nu scoase o vorbă, erau tăcuți, pe Jessica acea linişte o măcina, oarecum chiar o stânjenea. Erau, precum doi străini.

- Brad, noi nu...se bâlbâi ea.

- Nu, ce? întrebă el, nedumerit, fiind atent la drum.

- Nu am mai vorbit despre noi.

- Jess, lovi uşor volanul, dar cu blândețe. Vreau să fim nişte părinți buni pentru fiul nostru, dar "noi" nu mai există ca şi cuplu, decât ca tată şi mamă. Nu cred că mai avem despre ce să vorbim, în ceea ce priveşte relația noastră. Fiecare trebuie să-şi vadă de propria viață amoroasă, fără să-l implicăm pe Robert, zise Brad, hotărât şi aspru.

Jessica îşi stăpânea cu greu lacrimile, în timp ce Brad vorbea. Restul drumului fusese o tăcere deplină. Ajunşi la moşia Brown, Jessica şi Brad intrară în casă, iar în sufragerie erau Dave şi un domn la vreo 50 ani, cărunt şi îmbrăcat elegant, într-un smoching negru, o cămaşă albă şi o cravată gri.

- Bună ziua, salută Jessica ş Brad.

- Bună ziua, spuse domnul.

- Bine ați venit, dragilor. Ea e fiica mea, Jessica şi Brad.

- Bună ziua, făcu el cunoştință cu cei doi. Sunt avocatul domnului James, soțul dumneavoastră. Am venit personal, la cerința dânsului să vă aduc actele de divorț.

Jessica îl privi atentă, nu era şocată de vestea divorțului, deoarece se aştepta la acest lucru. Brad o privi mirat pe Jessica, apoi îşi mută privirea pe avocat.

- Vă mulțumesc. Trebuie să semnez acum?

- Nu, aveți la dispoziție o săptămână, iar dacă nu sunt cerințe ale bunurilor, din partea dumneavoastră, o să se termine repede, tot procesul de divorț. După ce veți semna, o să vă anunț prin avocatul dumneavoastră, când se va ține procesul. Însă sigur va fi în Chicago.

- Vă mulțumesc!

- Nu pot să vă spun "cu drag", pentru că nu îmi face plăcere să divorțez oameni.

Jessica zâmbi, iar Dave îl conduse pe avocat la ieşire.

- La revedere! spuse avocatul, iar ei le răspunse la salut.

Jessica se aşeză, pe canapea, cu plicul, în care se aflau actele pentru divorț, în mână. Victor i le-a trimis, pentru a-i oferi libertate, dar pentru cine avea să fie liberă? Se gândea ea, Brad nici nu vrea să audă de ea, astfel în privința lui nu mai are nicio speranță.

- Jess, îmi pare rău! spuse Brad, stând în fața ei. Ea îl simți sincer.

- E mai bine aşa, nu aveam nimic în comun, nici măcar dragoste, îşi privea mâinile, care țineau strâns plicul.