42. Schimbarea

3.3K 230 4
                                    

Următoarea zi.

Jordan şi Dave reuşiră să-l convingă pe Brad, să meargă acasă la Jordan şi Javier. Cei doi îşi cumpărară un apartament în Chicago, pentru a fi mai aproape de Jessica, Antonia şi nepotul Robert.

Era un apartament, într-o zonă liniştită, la etajul 2, avea două dormitoare, o sufragerie, o bucătărie şi două băi. Brad, Jordan şi Javier intrară în apartament, uşa de la intrare dădea direct în sufragerie, unde pe peretele din dreapta era aşezată canapeaua, cu 3 locuri, albastră, din catifea, în fața ei era o măsuță din lemn, măslinie. În dreapta canapelei, era uşa care dădea spre bucatărie, iar în stâga ei, uşa care dădea spre una dintre băi, în cealaltă baie se intra dintr-unul dintre dormitoare. În față erau două geamuri, largi, care aveau vedere spre un parc. Pe peretele din stânga era televizorul led, câteva ghivece cu flori erau răsfirate prin încăpere. Aici se aflau două uşi, care dădeau spre dormitoare.

- Poți să te speli aici, arată spre uşa din stânga, e baia mai mare. Hainele tale sunt în geamantanul bleumarin.

- Mulțmesc, Jordan.

- Ai tot ceea ai nevoie în baie, am pregătit prosoape curate, adăugă Javier.

- Mulțumesc, Javier. Vă mulțumesc! Javier îl bătu cu mâna pe umăr.

- Eşti ca fiul nostru, zise Javier.

- Da, nici eu nu aş fi spus-o mai bine. De fapt, eşti fiul nostru!

- Vă mulțumesc!

Brad intră în baie, îşi desfăcu cămaşa albastră, murdară şi şifonată. Uşor se dezbrăcă, intră în duş, potrivi robinetul şi dădu drumul la apă. Simțea picuri de apă cum îi spală urmele lacrimilor, pe care le vărsă în ultimele zile. Îşi spălă fața, îşi atinse părul, apoi lacrimile şi-au făcut apariția, lovi cu putere peretele din fața lui, acoperit cu faianță albă. Atinse peretele cu fruntea.

- Jess, Jess, Jess, Jess, Jess, murmură el şi tot repeta.

Se lăsă uşor în jos, aşezându-se. Plângea din ce în ce mai puternic, nu se mai distingeau lacrimile de picuri de apă de la duş. Îşi aşeză mâinile în cap, îşi încleştă mâinile în propriul păr.

- Nuuuuu, nu, nu, nu, nu, țipă el, plângând isteric.

Javier şi Jordan, care erau în sufragerie auziră țipetele lui Brad.

- Ar trebui să intri peste el, să nu facă ceva greşit! se panică Jordan.

- Suferă! Îl doare! A stat închis în spital de 3 zile, acum e momentul lui să se exteriorizeze. Nu va face nimic greşit, doar că îl doare.

- Ştiu, şi pe mine mă doare. Încă cum! Sper ca fiica mea să-şi revină. Atât îmi doresc!

- Va fi bine, Jessica e tânără!

- Da, dar încă nu a făcut nici măcar o mişcare, un gest, o vorbă sau măcar să deschidă ochii.

- O va face!

Dave era lângă Jessica.

- Scumpa mea, am vorbit cu Robert, te aşteaptă acasă, nu ai lipsit niciodată atât de mult. Îți duce lipsa! Jessica, vorbeşte cu mine, sunt tatăl tău, zise el înghițindu-şi lacrimile. Nu poți să mă ignori!

Jordan intră în salon.

- Am ajuns, nicio schimbare?

- Nu...Brad?

- Nu a vrut să rămână să se odihnească, a făcut un duş şi a insistat să venim. E disperat, o iubeşte atât de mult pe Jessica. Acum vorbeşte cu doctorul, am înțeles că mai mulți doctori vor studia cazul.

Medalionul dragosteiWhere stories live. Discover now