Medalionul dragostei

41. Durere

Antonia intră şi ea în salon, îngenunchie lângă Brad şi-l îmbrățişă, plângea.

- Se va trezi, zise ea printre lacrimi.

- Anto, nu pot să o pierd, abia acum am recuperat-o, voiam să o luăm de la zero.

- Ştiu, dar va fi bine, crede-mă! Jessica e tânără şi se va trezi. Aşteptăm...

- Jess, îi sărută mâna, iubito, trezeşte-te, te implor, vrem să ştim că eşti bine!

- Brad, lacrimile abia o lăsau să vorbească. Haide, să o lăsăm să stea liniştită, nu îi face bine că suntem aici, atâția, de atâta vreme. Vom sta lângă ea, când o vor muta într-un salon, singură.

- Jess, iubito! Nu o fă pentru mine, fă-o pentru Robert, pentru fiul nostru.

Dave şi Brad erau în cabinetul doctorului Stuart. Era o încăpere mică, două birouri de aflau pe un perete, unde o asistenta, mică de înălțime şi brunetă, scria, iar pe celălalt birou erau aşezate dosare, biroul doctorului era pe mijloc, în dreapta asistentei. Doctorul, un bărbat în jur de 50 ani, înalt, cărunt şi slab, se apropie de Dave şi Brad. El era însoțit de un polițist, purta uniforma şi părea mai în vârstă.

- Domnilor, acesta este comisarul Robinson. El are amănunte referitoare la accident. Haideți să luăm loc.

După ce făcură cunoştință se aşezară pe scaunele răsfirate prin încăpere, dar acum le-au adus în fața biroului doctorului.

- Cum a avut loc accidentul? întrebă Brad.

- Domnilor, noi am făcut o anchetă, avem martori oculari. Doamna cu autoturismul gri.

- Adică Jessica.

- Da, nu a avut nicio vină. Domnul din autoturismul roşu, a intrat pe contrasens, depăsit un autobus, iar noi credem şi martorii ne-au spus că doamna s-ar fi speriat şi a tras de volan, astfel ieşind în afara carosabilului, lovindu-se de copac. Partea cea mai rea e că domnul din autoturismul roşu a intrat, din plin în maşina doamnei, în spate. Dar pentru că acesta nu purta centura de siguranță sări prin parbizul maşinii. Şi dânsul e la spital, va fi anchetat!

Brad îşi frământă mâinile, Dave asculta povestea, simțea cum ceva din inima lui se pierde.

- Deci domnul acela e vinovat? Nu?

- Vă rog să vă liniştiți! Nu trebuie să facem lucrurile şi mai complicate, zise doctorul.

- Dacă e vinovat şi dacă i se întâmplă ceva Jessicăi, pe cuvânt că...se ridică el nervos, de pe scaun.

- Domnule, nu uitați că vorbiți cu un organ al poliției. Orice spuneți poate fi folosit împotriva dumneavoastră, în cazul în care domnul pățeşte ceva bizar.

- Stați liniştit! Nu sunt criminal! Dar nici nu voi lăsa lucrurile aşa.

- Nu vă înțeleg, domnule!

- Brad, accentuă Dave. Domnule Robinson, suntem agitați şi disperați. Noi vrem doar să se facă dreptate.

- Se va face dreptate, nu vă îndoiți de asta!

- Dacă Jessica păteşte ceva, nicio dreptate nu o va aduce înapoi! strigă Brad şi ieşi din cabinet.

- Vă rog să-l iertați, e normal să se întâmple asta! E afectat...se scuză Dave. Care e starea fiicei mele, domnule doctor?

- E inconştientă, nu pot să mă pronunț. E posibil să se trezească mâine, într-o săptămână sau mai mult. Trebuie să aveți răbdare.

După ce ieşi din cabinetul doctorului, Brad căută telefonul în buzunarul drept al blugilor şi căută în agenda telefonică, un număr.