Brad era aşezat pe unul dintre scaunele, de pe coridorul lung, alb şi luminos, dar deocamdată liniştit al spitalului. Singura agitație era în salonul Jessicăi şi mai ales, în sufletul lui. Nu înțelegea nimic, era cu adevărat şi foarte obosit, dar nu reuşea să explice reacția ciudată a Jessicăi.
Dave şi Jordan se apropiară de el.
- Ce faci aici? întrebă Dave, îi păru suspect că Brad aşteaptă pe coridor, deoarece de când Jessica era în spital abia l-au convins să meargă o singură dată, să facă un duş.
- S-a întâmplat ceva cu Jessica? se panică Jordan.
- Nu vă speriați. Jessica s-a trezit, doar că e puțin agitată.
Zâmbetele lor şi sclipirea din ochii lor întruchipau bucuria, pe o care o simțeau în acel moment.
- Ce bine! exclamă Jordan.
- S-a mai întâmplat ceva? întrebă Dave, curios, privindu-l pe Brad, care nu exprima prea multe.
- Nu chiar, îşi frământă mâinile. Dave se aşeză pe scaunul din dreapta lui.
- Nu înțeleg...
- Nici eu, Dave, oftă el. Mi s-a părut că...se uită ciudat la mine, nu aşa cum o face deobicei, am avut un sentiment foarte straniu.
Între timp în salonul Jessicăi, după ce ea se linişti, doctorul se aşeză pe marginea patului.
- Doamnă...
- Domnişoară, îl întrerupse ea pe doctor.
- Domnişoară Jessica, zâmbi el. Povestiți-mi, vă rog, cum a avut loc accidentul.
- Nu, adică nu-mi amintesc să fi avut vreun accident.
- Dar ce vă amintiți mai exact?
- Îmi amintesc că mergeam spre casă.
- Erați într-o maşină?
- Nu, eram în aeroport.
- Vă rog, spuneți-mi exact, ce vă amintiți că ați făcut ultima dată?
- Nu vă prea înțeleg de ce îmi cereți aceste detalii.
- Vă rog. Mă ajută să ştiu de ce nu vă amintiți accidentul.
- Bine. Ce doriți să vă mai spun?
- Cum ați ajuns în aeroport?
- Am plecat din Londra, pentru a ajunse în oraşul natal, situat la marginea statului Illinois. Unde locuieşte tatăl meu. Tata! se panică ea. Tata, ar trebui să îl sun, ştie că sunt aici?
- Da, calmați-vă domnişoară, tatăl dumneavoastră se află aici. Va rog, continuați! Ați ajuns acasă la tatăl dumneavoastră?
- Nu, ultima dată îmi amintesc că eram în aeroportul din oraşul natal, aşteptând şoferul tatăl lui meu să ajungă.
- Cunoaşteți numele şoferului?
- Da, Bob. Am avut accidentul în drum spre casă? Bob e bine?
- Domnul Bob nu se afla cu dumneavoastră în maşină.
- Vă rog, îmi dați câteva detalii despre dumneavoastră.
- Mă considerați amnezică? întrebă ea panicată.
- Vă rog...
- Mă numesc Jessica Brown, am 23 de ani, sunt necasătorită. Am terminat de curând Facultatea de Medicină Veterinară din Londra. Am locuit cu mama în Londra, iar acum m-am hotărât să mă întorc acasă să locuiesc şi cu tatăl meu.
أنت تقرأ
Medalionul dragostei
العاطفيةTotul are loc într-un orăşel de la marginea statului american, Illinois, cunoscut pentru afacerile prospere în agricultură şi creşterea animalelor. Jessica Brown se reîntoarce acasă, după 6 ani, timp în care a fost plecată peste ocean, pentru a stud...
