Umbre

Capitolul 6

Rayven statea in jiltul sau in fata focului, contempland flacarile, dar fara sa le vada.

Ea ii invadase casa, gandurile, visele. Niciodata, pana acum nici o femeie nu il afectase in felul cum o facea ea, fascinandu-l si in acelasi timp torturandu-l cu prezenta ei. Isi petrecea noptiile dand tarcoale camerei sale, privind-o ascultandu-i respiratia, bataile inimii si sunetul sangelui curgandu-i prin vene. Intodeauna mirosea a flori. Chiar si atunci cand foamea era adormita inlauntrul lui, se simtea tentat, dincolo de limita controlului sau si nu putea sa reziste sa nu ii atinga obrazul fin, sa isi treaca degetele peste buzele ei trandafirii sau sa isi imagineze ca le saruta.

Era atat de frumoasa aceasta copila care se plimba prin casa lui pe durata zilei si care il tinea treaz noptile. Ii cunostea gandurile, ii auzea lacimile pe care le varsa in unele nopti. Ii facea placere sa ii satisfaca orice capriciu, sa o imbrace in cele mai fine si scumpe haine, sa ii procure cea mai buna mancare, cele mai bune vinuri, tot ceea ce putea cumpara cu bani. Il incanta abilitatea ei de a invata, si ordona sa se cumpere mai multe carti si muzica care credea el ca ii vor placea. Era minimul ce putea sa faca pentru ea, pentru ca ea ii dadea viata, si niciodata nu o va putea recompensa pentru asta.

Stiuse intr-o clipa ca ea adormise. Ii auzi respiratia domoala,si simtind o schimbare in intreaga casa, ca si cum viata se stingea in timp ce ea dormea.

Nu va merge la ea in noaptea aceasta. Va merge pe strazi si isi va potoli acolo foamea. Dar indata ce acel gand ii trecuse prin minte, stiu ca era doar o minciuna. Deja se indrepta intr-acolo. Inocenta ei il chema, ea era singura lumina in intunericul existentei lui.

Incet urca scarile si deschise usa camerei sale. In fiecare noapte isi inchidea usa cu cheia, dar asta nu il impiedica sa intre. Nici o incuietoare nu statea in calea lui.

Intr-o secunda se afla langa patul ei, admirand-o. Era o noapte calda, si isi indepartase cearceafurile. Camasuta i se ridicase, expunandu-i picioarele lungi si delicatele coapse.

Corpul lui se trezi la viata. Foamea si dorinta il lovira in timp ce se aseza langa ea pe pat.

Se apleca spre ea, dar in acel moment isi dadu seama ca ea era treaza si il privea fix. 

Fiind sigura ca visa, Lexie inchise ochii, apoi ii deschise din nou. Silueta intalta si intunecata inca era acolo, stand deasupra ei, ca si cum ar fi o umbra in noapte.

- Lord Rayven? Nu putea sa ii vada chipul in intuneric, dar cumva stia ca era el.

- Dormi Lexie , spuse el. Esti foarte obosita. Pleoapele tale sunt atat de grele, incat nu o sa le mai poti tine deschise pentru mult timp.

-Nu.

- Dormi, dulce Lexie. Doar de somn ai nevoie.

Vocea lui era profunda si melodioasa.

Pleoapele ei se inchisera, apoi dintr-odata se trezi pe o straduta intunecata in mijlocul noptii. Incerca sa se intoarca, insa picioarele ei nu o ascultau. Inima ii batea cu rapiditate; putea sa isi auda propiul sange curgandu-i prin vene, in timp ce se apropia, intrebandu-se cine o urmarea din umbre, barbatul care o strangea in brate ca si cum ar fi fost cel mai pretios dar, sau barbatul care ii devora carnea. Se va trezi simtindu-se iubita si protejata sau suspinand de teama? Sau poate aceasta era noaptea din care nu se va mai trezi niciodata.

Se trezi in propiile suspine. Dezorientata privi in jurul ei, pulsul ei calmandu-se treptat cand isi dadu seama ca cosmarul se terminase si era singura in camera ei.

Privi catre usa. Cheia se afla inca in incuietoare. A fost doar un vis, un vis atat de real, incat putea sa jure ca Lord Rayven intrase azi-noapte in camera ei, ca se trezise si il gasise asezat pe marginea patului, avand in ochi o lumina sinistra in timp ce o contempla si se apleca spre ea.