Umbre

Capitolul 44

Pentru nimeni nu mai era un secret faptul ca Ben era indragostit de mama lui Lexie. Pasul sau era mai usor,si zambea tot timpul fara vreun motiv. In fiecare vineri seara isi intreba stapanul daca poate sa imprumute trasura pentru sambata seara.

- Poate ca o sa avem o noua nunta, filozofa Rayven intr-o seara in timp ce luau cina.

- Poate, raspunse Lexie. Ben o vizitase pe mama ei in ultimele trei luni.

- Nu crezi la fel?

Lexie facu un gest vag din mana.

- Eu cred... Vreau sa spun, pare ca si cum...Nega din cap nestiind cum sa explice cea ce credea.

- Continua.

- Cred ca ea il foloseste.

Rayven isi arcui o spranceana.

- Sa il foloseasca pe Ben? Pentru ce?

- Nu imi da atentie.

- Spune-mi, Lexie.

Nu putea sa ignore tonul vocii lui, si nici privirea lui.

- Amandoi stim ca nu ii esti pe plac mamei mele. Si nici nu are incredere in tine. A auzit tot felul de povesti. Cred ca se vede cu Ben, pentru ca spera sa ii povesteasca ceva.... Privi catre pharul din mana lui Rayven. Stii tu.

- Inteleg, comenta Rayven, intrebandu-se de ce nu isi daduse seama pana acum.

Lasa paharul pe masa, si se lasa pe spate in scaun, sprijinindu-si cotele de bratele scaunului. O scruta cu privirea pe Lexie, un moment.

- Ce crezi ca ar trebui sa faca cu privire la acest aspect?

- Nu stiu. Poate ca ar trebui sa plecam de aici.

- Vrei sa pleci?

Lexie nega din cap.

- Nu.

Familia ei era aici, singura familie pe care o avea. Singura familie pe care o va avea toata viata.

- Daca Ben mi-ar trada increderea, crezi ca mama ta il va credea?

Un zambet ii juca lui Lexie pe buze. 

- Cred ca mama mea ar crede ca esti insusi diavolul, domnul meu.

- Si tu ce crezi, frumoasa mea?

Zambetul disparu de pe buzele ei.

- Despre ce?

Rayven se uri pentru ca intrebase, uri indoielile care il asaltau.

- Ai trait cu mine aproape sase luni. Ti-am luat inocenta, si esenta vietii. Daca ti-as permite sa pleci, vei pleca?

Incet, ea nega din cap.

- Inca te indoiesti de mine, domnul meu? De ce nu poti sa crezi in dragostea mea si in mine?

Imaginea lui Lexie dansand cu Montroy ii aparu dintr-odata in minte. Doi tineri muritori, plini de viata , de sanatate, si forta.

Isi cobori bratele, strangandu-si pumnii cu putere, in timp ce isi imagina sotia si pe viconte impreuna, detestand ideea in acel mod in care admitea faptul ca cei doi erau facuti unul pentru celalalt. Montroy o iubea pe Lexie. Putea sa ii dea tot ce dorea si ce avea nevoie, tot ce ea merita. O casa, o famile, un titlu, bogatie si respect.

Lexie privi cum emotiile isi faceau loc pe chipul lui Rayven. Cand va sosi momentul , o va alunga. Asteptase, sperase ca el sa o iubeasca atat de mult incat sa ii permita sa ramana toata viata. Abia acum isi dadea seama cat de toanta era acea speranta. De ce vroia el sa o vada cum imbatranea? Pielea ei se va zbraci, iar parul ii va incarunti, dar el va ramane asa pentru todeauna, tanar, viril, cu dorintele unui barbat tanar.