Umbre

Capitolul 10

Rayven ramase in picioare privind focul. Ar putea sa ramana in aceasta camera si sa se prefaca ca esste un barbat ca oricare altul. Ar putea sa se prefaca ca, Lexie era a lui, si ca ea era acolo pentru ca asa isi dorea ea. Putea sa se inconjoare de bogatii, dar nu putea sa ascunda adevarul. Nu putea sa se plimbe in voie la lumina soarelui, sau sa isi vada reflexia intr-o oglinda. Aceste simple lucruri ii erau interzise pentru todeauna.

Oglinda pe care Ben i-o aduse in dupa-amiaza urmatoare era lucrul cel mai frumos pe care il vazuse in toata viata ei. O oglinda mare cu rama aurita. Intr-un colt erau gravate initialele ei.

- Oh, e atat de frumoasa, spuse Lexie trecand cu varful degetelor peste initialele gravate.

-Lord Rayven va fi bucuros sa afle ca va place.

- Normal ca imi place. Este acasa? Mi-ar placea sa ii multumesc.

- Nu este posibil sa il vedeti in acest moment, domnisoara.

- Niciodata nu este aici pe timpul zilei, spuse ea facand o fata nevinovata. Unde merge?

- Nu as stii sa va spun cu siguranta.

-Nu stii?

- Nu, domnisoara.

Ezitarea din vocea lui o facu sa banuiasca ca, Ben o mintea.

- Coborati la masa?

- Nu cred. Se intoarse cu spatele la oglinda. Cred ca o sa dorm putin.

- Prea bine, domnisoara. Cu o reverenta Ben iesi din camera.

Lexie merse la fereastra si privi inspre gradina. Era aici de cateva luni, si pana acum nu isi dadu seama ca nu il vazuse niciodata pe Rayven pe timpul zilei. De ce o mintise Ben? Era Rayven aici? Sus poate in turn?

Curioasa deschise usa camerei, si isi scoase capul. Nici o urma de Ben.

Incet, pe varful picioarelor, cobori pana in holul care ducea in turnul de est.

Pasii ei rasunau puternic in timp ce urca stramtele si serpuitoarele scari. Noua zeci si noua de scari. Cand ajunse la ultima treapta incepu sa gafaie. Facu o pauza, ca sa isi traga rasuflarea, apoi privi catre lungul coridor. Nici un pic de lumina nu se zarea, prin crepaturile ferestrelor.

Pe varfuri, ca un hot inainta prin intuneric. Se opri langa prima usa, cu mana tremuranda prinse clanta. Usa se deschise fara nici un sunet. Privind cu atentie inauntru, vazu ca , camera era plina de mobila, canapele tapitate, mese de toate marimile si formele, scaune din stejar inchis si mahon. Toate erau acoperite de un strat gros de praf, ca si cum nu ar fi fost folosite timp de decenii.

Inchise usa, traversa coridorul pana la camera din fata. De asemenea si aceasta era mobilata. Urmatoarea camera era plina de opere de arta: statui, picturi, candelabre din bronz, vaze din cristal, figurine din portelen chinezesc, o statuie enorma a unui corb scuptat in lemn si pictat cu negru. De asemenea, toate erau acoperite de praf si de panza de paianjen.

Mai incolo se afla adevarata camera a turnului. Inca fara sa stie, Lexie era sigura ca aceasta era camera lui Rayven. Pasind cu precautie se apropie de usa.Isi lipi urechea de lemnul fin, iar cum nu se auzea nici un zgomot, puse mana pe clanta.

Cu inima batandu-i nebuneste, deschise usa si facu un pas inauntru. In camera nu era nici un pic de lumina. Grelele cortine din catifea acopereau geamurile mari. Traversand camera, se duse la geam si indeparta cortinele, apoi se intoarse si privi in jurul sau. Camera era goala.

Confuza lasa din nou cortinele la locul lor. De ce Rayven ii interzise sa vina aici? Ce motiv putea sa aiba, ca sa nu ii permita sa vada toate aceste camere pline cu mobila veche?

Dintr-odata avu senzatia ciudata ca cineva o priveste, si ca nu era singura in acea camera. O cuprinse o panica irationala si iesi repede din camera.

Traversa in fuga coridorul, cobori scarile, cu suspinele in gat in timp ce imagini intunecate si moarte formau vartejuri in mintea ei. Fugi orbeste pe coridor, pana ajunse in camera ei. Inchise usa si deschise ferestrele larg. Se arunca in pat strangand cu putere perna la piept si isi indrepta privirea spre soarele care intra pe ferestere, sperand ca acesta sa ii alunge intunericul care o cuprindea, ca un fum negru, care ii impresura sufletul. In mijlocul acelei intunecimi simti o singuratate atat de profunda, care ii rupse inima.