Umbre

Epilog

Castelul Rayven. Un an mai tarziu.

Rayven deschise larg fereastra si privi cum rasare soarele. Era o imagine de care nu se satura niciodata.

In primele zile dupa ce isi recapatase umanitatea, petrecuse ore intregi, bucurandu-se de caldura soarelui, simtindu-i caldura pe chipul sau in timp ce se plimba prin gradina , sau se aseza pe banca din centrul labirintului, reflectand la trecutul sau, si  asteptand cu nerabdare viitorul.

Observa cum lumina zilei isi facea loc pe cer, alungand noaptea.

Se schimbasera multe lucruri in ultimul an. Sora lui Lexie, Aileen, aduse pe lume o pereche de gemeni. Daniel decise sa faca o calatorie in jurul lumii. Ben se casatorise cu mama lui Lexie si se mutase acasa la ea.

Un mic scantet il distrase pe Rayven de la gandurile sale. intorcandu-se cu spatele la geam, traversa camera.

- Shh, micuto. Mama ta are nevoie de odihna. Zambi in timp ce isi lua fetita nou nascuta in brate. Buna dimineata , frumoasa mea Alisha. Ai dormit bine?

Ea era alta minune, gandi in timp ce isi legana fetita la piept. Inca nu putea sa creada ca era a lui. Dupa patru sute de ani reusise sa dea viata unei fetite sanatoase si puternice, cu parul negru, si ochi albastri ca cerul vara.

Cate minuni in viata lui, filozofa. Intr-adevar viata lui era cea mai mare minune dintre toate. Isi aminti de acea noapte, întins pe altar, inecandu-se in intuneric, auzind vocea lui Lexie chemandu-l inapoi de pe marginea eternitatii, simtindu-i lacrimile  care curgeau ca o ploaie  peste corpul lui.

Miracolul iubirii. Inca il uimea  faptul ca ea putea sa iubeasca barbatul care ajunse sa fie. Nu ducea dorul intunericului.  Odata ce isi pierduse puterile nu va mai putea sa citeasca mintea ei. Acum , era un mister  total pentru el, exact ca orice femeie care era mister pentru barbatul care o iubea.

Lexie. Iubirea ei era cel mai mare miracol din toate.

Cu un zambet isi aseza fetita adormita inapoi in leagan, apoi isi lua jurnalul in care odata isi scrise toate gandurile intunecate. 

Era timpul de a scrie o noua pagina:

Rascumparare

Secolele de intuneric

Mi-au acoperit sufletul ca o manta

Am uitat caldura

Si frumusetea soarelui

In singuratate

Am ratacit pe pamant

Asteptand

Dorind

Visand

Rascupararea

Timp de secole noaptea a fost ziua mea

Ziua a fost noaptea mea

Nu mai era nimic altceva.

Asta era lumea mea

Pana ai venit tu

In zambetul tau am gasit speranta

In iubirea ta

Iertarea

Si acum lumina

Care odata mi-a fost refuzata

Straluceste pentru todeauna in ochii tai.

Sfarsit.