Umbre

Capitolul 17

In saptamana ce urma si la invitatia lui Lady Jackson, Daniel o insoti pe Lexie la un bal mascat. Daniel se costumase in Robin Hood, cu arc si o caciula cu pene, iar Lexie intr-o tanara domnita. Ajunsesera pe la ora opt, iar la noua servisera cina. Trecuse de ora zece cand Daniel o conduse in salonul de dans. Un candelabru enorm arunca lumini scipitoare peste dansatori. Orchestra era ascunsa dupa un perete de ferigi. Lexie dansa cu Daniel si Jackson, apoi din nou cu Daniel, care cocheta cu ea  cu o nerusinare nedisimulata, spunându-i ca este cea mai frumoasa femeie din acel salon. Mana lui ii mangaie umerii goi, iar buzele lui ii atinsera obrajii si pleoapele. Animata din cauza vinului si a faptului ca Rayven o respinse, ii permise lui Daniel sa o sarute, ba chiar ii raspunse la sarut, spunandu-si ei insasi ca nu avea nici o importanta. Rayven nu o iubea. Si ii spuse sa se casatoreasca cu un  alt barbat. De ce nu se casatorea cu Daniel? Era tanar , frumos, bogat si o adora. El niciodata nu ar respinge-o.

La sfarsitul valsului, Daniel o lasa singura cateva momente , timp in care el merse sa ii aduca un pahar de sampanie. Dintr-odata, Lexie simti ca se sufoca in acel salon si iesi pe teresa. De pe acea terasa putea sa vada in departare turnurile  castelului lui Rayven. In ciuda faptului ca isi propuse sa nu se mai gandeasca la el nu putu sa evite sa se intrebe ce facea Rayven in acest moment, daca se gandea vreodata la ea. Simti un aer rece mangaindu-i parul de pe ceafa, si avu senzatia ca nu era singura. Se intoarse brusc si ramase fara respiratie cand vazu un barbat inalt sprijinit de una dintre usile terasei.

Era complet imbracat in negru, exceptand masca de schelet alba care ii acoperea fata. Purta o palarie neagra împodobită cu o pana. Capa pe care o purta se ondula in jurul lui.

- Imi acordati acest dans, doamna mea?

Vocea lui o mangaia, evocand imagini de trandafiri si nopti luminate de luna. Nici macar nu ii trecuse prin cap sa il refuze asa ca ii cuprinse din propie initiativa mana.

O sustinu aproape de el, iar cu fiecare miscare pe care o faceau corpurile lor se atingeau din ce in ce mai intim. Prinsa in mrejele privirii lui, continua sa danseze valsul pe terasa. Muzica se auzea din ce in ce mai incet, iar multimea din salon incepuse sa nu mai existe. Erau doar ei doi, dansand sub cerul intesat de mii de stele. Privi atent in ochii lui negri, ochi in care ardeau flacarile iadului.

Cu un suspin ii sopri numele.

Bratul lui se incolaci mai tare pe talia ei, aducand-o si mai aproape de corpul lui.  Corpul lui Lexie ardea datorita apropierii, iar inima ii batea din ce in ce mai repede.

Era el?

Trebuia sa fie.

Incet, isi inclina capul spre ea, pana cand ochii lui negri, ascunsi pe jumatate de masca stersera toate celelalte viziuni, pana cand ea nu mai vazu nimic, nu isi dadu seama de nimic, cu exceptia barbatului care o sustinea. Isi ridica capul ca sa ii primeasca sarutul. Simti atingerea buzelor lui proaspete si moi ca si capsunele formand un drum stralucitor catre inima si sufletul ei.

Cand se indeparta de ea, Lexie ramase privindu-l fascinata. Daca nu ar fi fost bratele lui puternice care o sustineau, s-ar fi topit chiar acolo la picioarele lui ca o bomboana uitata la soare. 

Nu fusese constienta ca muzica se opri decat in momentul in care il vazu pe Daniel in usa terasei.

Partenerul ei se inclina respectuos si ii saruta mana, apoi cu capa formand vartejuri in jurul lui disparu in intuneric

- Cine era? Intreba Lexie, desi era sigura in inima ei ca fusese Rayven.

Daniel il cauta cu privirea pe barbatul cu capa si palarie neagra.

- Nu stiu.

- Am crezut...

- Ce ai crezut?

- Am crezut ca este Rayven.

- Rayven? Aici? Daniel rase incet, in timp ce ii intindea paharul cu sampanie. Uraste balurile mascate. Uraste petrecerile de orice fel. Niciodata nu am auzit sa fi mers la vreo una.

- L-ai vazut recent la club?

- La naiba cu el! E imposibil sa castigi in fata lui. Stii cateodata cred ca imi cunoaste cartile pe care le am.

- Intr-adevar? Lexie se ridica pe varfuri incercand sa vada prin multime.

- Vino, spuse Daniel. Lasa paharul pe balcon, apoi o prinse de mana si spuse: Cred ca acesta este dansul meu.

Pe timpul noptii visa cu Rayven, visase ca intrase in camera ei si ca ramase alaturi de ea pe pat cu capa lui neagra invaluindu-l ca intr-o imbratisare. O masca oribila ii ascundea chipul. Nu era aceiasi masca alba pe care o purtase pe timpul valsului. Era o masca cu ochi de culoare rosu ca flacrile si cu sange picurandu-i din colti. Se trezi cu un strigat. Oare visase din nou? Se incovoie de teama din cauza intunericului. Era el in acel colt al camerei sau era doar o umbra provocata de  lumina lunii?

Inima ii batea cu putere in piept, si cu gura uscata, ramase privind fix intunericul din camera.

- Rayven?

- Dormi , iubito.

- Lasa-ma sa iti vad chipul.

- Nu iti va placea ce ai sa vezi. Dormi acum. Iti este somn, atat de somn, dormi...

Lupta ca sa ramana treaza dar nu putu sa reziste hipnotizantului sunet al vocii lui. Isi simti extremitatile grele, iar pleopele i se inchisesera incet.

- Te rog vino la mine, implora, desi ii era extrem de greu sa gandeasca sau sa vorbeasca. Stiu ca esti aici.

- E doar un vis, Lexie. Doar un vis...

Cum poate fi un vis, se intreba, daca el era acolo ordonandu-i sa doarma?

Confuza incerca sa il strige pe nume, incercand in acelasi timp sa se elibereze din letargia care o  atragea catre intuneric, catre vid.