Umbre

Capitolul 25

 Era ce el dorea, ce stia ca era mai bine pentru ea, insa cuvintele ei lovira sufletul lui chinuit. Si in acel moment stiu, ca nu va putea sa infunte un viitor fara ea. Patru sute de ani de singuratate fusesera deja suficienti.

- Lexie! Nu pleca. Te rog nu pleca.

- Rayven?  O micuta speranta incepu sa arda in inima lui Lexie, incalzind-o.

- Ramai cu mine, Lexie. Da-mi anul pe care ti l-am promis.

- Va fi o placere Rayven.

Dintr-o singura miscare se apleca si lua salul de pe jos si i-l puse pe umeri.

- Esti cea mai frumoasa femeie pe care am cunoscut-o in toata viata mea. Mainile lui ii stransera usor umerii. O sa aveam anul nostru, dulce Lexie. Un an intreg ca sa ne cunoastem.

Se aseza in spatele ei. Incet , isi inclina capul, iar buzele lui ii atinsera gatul. Intoarce-te in casa. O sa ne vedem maine seara la cina. " Dupa ce imi voi alimenta bestia din interiorul meu".

- Cum doresti, Rayven.

O privi cum se indreapta spre castel, si in acel moment isi jurase ca niciodata nu o va lasa sa plece.

Se temuse ca nu va putea da ochii cu el din nou, dar se simti surprinzator de linistita cand in seara urmatoare el cobori la cina. In acea seara imbracase o rochie din lana albastra moale, care contrasta cu ochii ei. Isi lasa parul liber cazand in cascada pe spate, stiind ca lui ii placea asa.

- Buna seara, dulce Lexie.

- Buna seara, Rayven.

Se aseza in fata ei si lua paharul cu vin pe ca i-l pregatise Ben indata ce intra in sufragerie.

Rayven lua o inghititura, apoi se lasa pe spate in scaun.

- Ce ai facut azi, dulce Lexie? o intreba el privind-o peste marginea paharului.

Lexie il privi cu atentie, incapabila sa isi alunge senzatia cum ca el stia perfect ce facuse pe timpul zilei.

- Am invatat o noua piesa muzicala in dimineata aceasta. Iar dupa- amiaza am pregatit pamantul pentru a planta trandafirii.

Rayven afirma, cu o spranceana arcuita, invitand-o sa continuie.

- Mi-am facut siesta, apoi am citit un pic. Privindu-l atent il intreba: Si ce ai facut tu astazi Rayven?

- Cum imi petrec eu zilele nu este problema ta, frumoasa mea.

- Iarta-ma, spuse ea cu o voce rece. Nu era intentia mea de a fi curioasa.

- Intr-adevar?

- Nu te-am vazut pe timpul zilei, si ma intrebam ce te tine ocupat de dimineata si pana seara in afara castelului.

- Sper ca niciodata sa nu afli.

Ar fi trebuit ca raspunsul lui sa o supere, dar il spuse cu atata amaraciune, incat nu putu de cat sa simta mila, si sa isi doreasca sa poata face ceva pentru ai alunga acea tristete din ochi.

- Vorbeste-mi despre Montroy.

- Nu e nimic de spus. El a venit in dupa -amiaza aceasta , dar Ben l-a alungat.

- Cu siguranta imi va vorbi despre asta cand ne vom intalni la club.

- Sunt sigura ca , Lord Montroy considera asta ca o nepolitete. Practic a fost alungat ca un necunoscut.

- Poti fi sigura de asta, fu Rayven de acord.

- Dar pe tine nu te intereseaza?

- Nici cat negru sub unghie.