Poze & fragmente

2.

   Mai rămăseseră doar câteva minute, dar și acele minute contau foarte mult pentru ce urma să se întâmple. Dacă ar fi venit cineva după ea, acum, și ar fi încercat să o salveze, totul s-ar fi dus de râpă. Era sigură de acest lucru, dar mai știa și că n-avea cine să vină să îi întindă o mână de ajutor. Nimănui nu-i pasă de ceea ce simte, ce vrea, nimănui nu-i pasă de ea. De la acel accident cumplit, toți fuseseră distanți și reci cu ea. O considerau vinovată –poate chiar un monstru cu chip de om– de cele întâmplate, dar cei care nu înțelegeau erau chiar ei înșiși. De atunci fata a devenit mult mai retrasă, fiind conștientă că orice face este judecat de ochii privitorului și încredere ei în lume s-a dus de-a valma. Nu voia să fie părăsită iar, nu credea că ar mai putea trece prin așa ceva din nou și să se mai poată ridica după aceea. Așa că a recurs la un lucru drastic.

   În acest moment, era doar ea pe acoperișul unui bloc uriaș vrând să facă cel mai nesăbuit lucru din viața ei doar ca să nu mai simtă durerea și golul din suflet, să se elibereze de tot și de toate.

   A mai făcut câțiva pași și a ajuns la doar un pas de marginea prăpastiei care despărțea viața și moartea. S-a uitat în jos și tocmai atunci frica i s-a înfiripat în inimă. Și-a adus aminte de singurul motiv pentru care nu a făcut acest lucru mai devreme: frică ei de înălțimi. Nu mai era sigură de ce vrea să facă, mâinile începuseră să-i tremure, iar picioarele parcă se transformaseră în gelatină și aveau să-i cedeze dacă ar mai fi făcut un pas. Dar, dintr-o dată în fața ochilor, i-au apărut toate momentele dureroase, jignirile, râsele batjocoritoare și s-a încurajat singură: „Pot s-o fac". Alegerea era deja făcută. Ca și cum cineva i-ar fi dat un brânci zdravăn, s-a aruncat în neant cu lacrimi în ochi. Cu doar două secunde înainte să atingă solul și-a dat seama că tot ceea ce făcuse fusăse cu totul și cu totul greșit și că lucruri se puteau rezolva altfel. Dar lucrul făcut rămâne făcut și nu mai poate fi schimbat! Cred că cele mai multe revelații le avem înainte de moarte, când lucurile au fost deja înfăptuite, iar noi nu mai putem face nimic ca să le îndreptăm.