Play or be played

Capitolul 28

Privea impietrita statura impunatoare a barbatului din fata ei, incercand sa se asigure pe deplin de faptul ca nu facea vreo confuzie. Trecuse destul de mult timp de cand nu-l mai vazuse, insa ar fi putut sa jure ca nu se inseala in privinta identitatii acestuia, iar asta nu era un lucru prea incurajator pentru sanatatea ei mintala. A pasit apasat in fata, simtindu-se acaparata de un val intens de revolta si nervozitate. Desi intr-un fel stia ca nu ar fi trebuit sa o surprinda atat de tare prezenta lui neasteptata, nu si-a putut tine in frau socul si mania apriga ce o aprinsese irecuperabil, starnindu-i un uragan incontrolabil de furie in suflet.

-Nu pot sa cred ca pana si tu esti implicat in rahatul asta! i-a strigat Jessica cu repros, aruncandu-i o privire ucigatoare, din care se distingea cu usurinta dezgustul si dezamagirea categorica.

Nimeni nu a spus nimic, continunad in schimb sa o priveasca incurcati si nervosi totodata. Tensiunea care plutea cu frenezie in aer ii coplesea pe fiecare in parte, iar orice posibila replica salvatoare parea de prisos in acel moment glacial. Moore avea sa ii omoare pentru ca au permis ca asa ceva sa se intample, si nu erau prea dornici sa suporte consecintele neatentiei lor impardonabile. 

-Inapoi in camera! Acum! i-a ordonat Ethan cu duritate, facand-o sa pufneasca sfidatoare.

L-a ignorat cu desavarsire, mutandu-si privirea pe barbatul care inca o privea tacut, fara nicio expresie pe chip.

-Asculta-ma bine, pentru ca nu ti-o zic de doua ori! a ridicat ea degetul aratator, continunad sa il priveasca cu aciditate. Daca indraznesti cumva sa ii faci vreun rau, nu stiu cum, dar o sa te fac sa regreti amarnic! Si nu te gandi ca o sa putrezesc aici pentru tot restul vietii mele! a scuipat cuvintele cu asprime.

-Fii fara grija, nu am intentionat nicio secunda acest lucru, a raspus el cu calmitate, incercand pe cat posibil s-o imbuneze pe satena irascibila. Ceea ce fac eu aici tine strict de afaceri.

-Halal afaceri! a mormait ea in barba, dandu-si ochii peste cap. 

Oficial ii pierise orice pofta de mancare, caci sigurele lucruri care o mai hraneau in acel moment erau deceptia si dispretul. A oftat infranta, rasucindu-se resemnata pe calcaie. Apoi, fara niciun avertisment, a parasit mahnita camera, urcand cu rapiditate scarile reci din marmura.

Nu-i venea sa crada. Exact in unicul moment in care ar fi vrut ca Ryan sa fie acasa pentru a-l lua la intrebari serioase, el bantuia strazile cine stie pe unde. Esti complet inutil Moore, si-a spus ea indignata, dupa care a deschis cu atentie usa din lemn masiv, trantindu-se in cele din urma pe patul moale din mijlocul camerei. A strambat usor din nas in momentul in care un parfum inconfundabil i-a inundat seducator simturile, remarcand faptul ca mirosul brunetului era impregnat in profunzime pe asternuturile catifelate. 

-Chiar nu pot sa scap niciodata de tine? a strigat ea frustrata, lipindu-si o palma de fata in momentul in care a remarcat prostia facuta.

-Minunat, am ajuns sa vorbesc singura. Asta e primul semn, a adaugat amuzata de comicul situatiei.

-Minunat, inca fac asta, a continuat pe acelasi ton.

-La naiba, chiar innebunesc! E numai vina ta, Moore! Nu stiu unde esti, dar sper sa-ti rupi gatul.

***

-Buna, Bonnie! a salulat-o brunetul pe un ton cordial, ducandu-si ceasca de cafea la buze.

L-a privit uimita pret de cateva secunde, dupa care si-a pus mainile in san, raspunzandu-i cu o urma de mustrare in voce:

-Pe unde naibii ai umblat zilele astea? 

A sorbit lent lichidul maroniu, lasand aroma inconfundabila sa-i mangaie papilele gustative. Si-a lins apoi fugitiv buzele, raspunzandu-i cat se poate sincer: