Play or be played

Capitolul 31

Ce ciudat ne simtim cand experimentam senzatii noi. Ce ciudat e atunci cand un amalgam de trairi necunoscute si imbibate in confuzie ne alimenteaza brusc viata. Cat de bizar e modul universului de a rastalmaci in fel si chip lucrurile, ametindu-le in dansul senzual si provocator al destinului. 

Sentimentele lui nu fusesera niciodata mai difuze. Pentru prima oara se trezise inaintea Jessicai si incepuse sa regrete din plin acel lucru. Devenisera din ce in ce mai greu de ignorat toate acele stari incerte prin care trecea de fiecare data cand se afla in preajma ei. Fragilitatea corpului sau firav ii facea muschii sa se inmoaie si simturile sa vibreze, si chiar nu s-a putut opune instictului aproape firesc de a o strange si mai tare la pieptul sau. Si Doamne, cat de bine se simtea! Nu, nu era atat de prost incat sa nu se prinda in ce directie bateau toate acele trairi naucitoare, insa prefera sa amane cat mai mult momentul decisiv al constientizarii. Pentru binele amandurora.

-Mhm... cat e ceasul? a murmurat satena cu dificultate, deschizandu-si usor ochii adormiti.

-Asta e in loc de buna dimineata? a intrebat-o Ryan amuzat, insa mai mult din cauza expresiei debusolate si somnoroase a fetei.

-Ar fi bine de-ar fi buna, a susotit ea pe obisnuita tonalitate ironica.

Cu acea ultima replica, linistea s-a asternut din nou in camera dezordonata, ce parea sa echivaleze cu starile lor interioare. Singurele sunete care mai umpleau cat de cat incaperea erau respiratiile lor regulate si scartaitul slab al patului in momentul in care faceau orice fel de miscare. Atmosfera devenea treptat insuportabila.

-Schimba-te, in jumatate de ora plecam, a anuntat-o brunetul intr-un final, ridicandu-se in acelasi timp de pe pat.

-Ok.

Surprinzator, nu a avut nici macar curiozitatea de a intreba unde. Obosise. Se saturase de atata cearta si intrebari fara raspuns. Se saturase sa isi consume energia in mod inutil. Stia ce avea de facut de acum incolo pentru a-si castiga curand libertatea, si spera sa nu se insele. Dar cum era momentan singurul lucru de care putea sa se agate, ce altceva avea de facut? Poate ca era riscant si poate ca era nesigur, insa din pacate era tot ce avea. Si nu era macinata de niciun fel de remuscari.

***

-Gata? a intrebat-o Ryan de indata ce a ajuns in camera principala, pregatindu-se de plecare.

A aprobat scurt printr-o simpla miscare a capului, analizand pret de cateva clipe chipurile noi din jur. Era asa ciudat sa se obisnuiasca cu ideea ca nu avea sa-i mai vada pe acei idioti de acum incolo. Resemnandu-se rapid, l-a urmat pentru a doua oara pe Ryan spre iesirea din cladire, bucurandu-se in sinea ei de faptul ca avea sa vada in sfarsit lumina soarelui. Mai ales ca, dupa calculele ei, aceea era a doua zi de primavara. Dupa atata timp se incheiase cea mai oribila iarna din viata ei.

-Oh, era sa uit. Sa trimeti pe cineva sa faca curat la etaj, a comandat barbatul inainte sa inchida usa in urma lui, obtinand imediat aprobarea barbatilor.

Vremea parea sa fie numai buna de iesit in aer liber. Caldura domoala imprumutase putin din racoarea anotimpului care doar ce trecuse, creand o temperatura placuta, putin peste normala acelei perioade. Terenul ramasese in schimb la fel de sterp, desi atmosfera isi mai pierduse putin din sobritate datorita luminii blande a soarelui. Era ciudat sa ii fie de dor de intunericul din acea noapte controversata?

-Presupun ca preferi motorul, a spart Ryan tacerea, oferindu-i unul dintre acele zambete strengare pe care le avea mai mereu in arsenal.

-Presupui bine, a declarat Jessica fara a incerca sa isi ascunda incantarea, frematand de fericire in sinea ei pentru faptul ca in sfarsit programul monoton cu care se obisnuise fusese anulat.