Play or be played

Capitolul 32

Jessica ii arunca o privire stramba, pe fruntea acesteia formandu-se o cuta adanca, ce ii marca incruntarea severa. Daca tipul care il sunase pe Ryan nu vorbea despre Chris, atunci despre cine?

-Cum adica? Nu despre Chris era vorba in tot acest timp? 

-Daca era vorba despre el, mai eram eu atat de mirat acum? a intrebat Ryan cu ironie, ridicandu-si arogant o spranceana.

Fata il privea in continuare nelamurita, parca asteptand raspunsul care stia ca nu avea sa vina prea curand. Se saturase de atatea neclaritati si ascunzisuri. Cand aveau sa se dea in sfarsit cartile pe fata?

-Haide, a continuat el poruncitor. Plecam.

In mod clar nu alesese ziua potrivita in care sa o scoata pe satena in lume, iar prezenta total inoportuna a verisorului sau era doar inca un argument solid in plus. Iesind in cele din urma din local, s-a intors catre fata, intreband-o:

-Te-a vazut? 

-Poate, l-a tachinat Jessica rautacioasa, insa barbatul nu parea sa aiba deloc chef de joaca.

A oftat prelung, dupa care a luat mai apoi o gura mare de aer, incercand pe cat posibil sa se calmeze. Nu voia sa isi mai piarda cumpatul in preajma ei. Nu trebuia ca asta sa se intample.

-De ce insisti mereu ma sa provoci? a replicat brunetul in cele din urma, adoptand un ton grav si resemnat totodata.

-Dar ce-am facut? a intrebat fata pe un ton inocent, afisand cea mai nevinovata expresie de care dispunea.

-Raspunde-mi, Jessica. Te-a vazut sau nu? a continuat el pe o tonalitate neutra, privirea acestuia fiind departe de a fi prea draguta.

-Daca m-ar fi vazut, chiar crezi ca ti-as spune? 

-Las-o balta! a incheiat Ryan enervat, tragand-o dupa el spre motocicleta.

-Stai, unde mergem? 

-Sa dansam Macarena pa luna. Acasa, tu unde crezi ca mergem?

-Dar mi-e foame! s-a plans Jessica revoltata, iar zgomotele neprietenoase scoase de stomacul sau confirmau afirmatia sustinuta.

-Si nu poti sa astepti pana ajungem la sediu?

-Nu, Ryan. Chiar mor de foame. Nu e niciun fast-food prin apropiere?

-Ba da, a raspuns brunetul cu un oftat adanc, facandu-i semn sa se aseze pe motocicleta.

***

-Aici este shaorma fara porumb si ceapa. Sa aveti pofta! a spus angajata amabila, inmanandu-i satenei comanda ceruta.

-Mancare! a soptit Jessica entuziasmata, facandu-l pe Ryan sa chicoteasca slab.

-Hei, nu mai rade! Pe langa faptul ca sunt lihnita, nici n-ai idee cat de mult mi-a lipsit mancarea nesanatoasa! a protestat fata cu o expresie imbufnata, pregatindu-se sa infulece mancarea delicioasa din fata ei.

Dupa ce si-a umplut in cele din urma stomacul, s-a ridicat satisfacuta de la masa, fiind urmata mai apoi de brunet. Cu pasi apasati, au parasit cu rapiditate fast-food-ul, indreptandu-se mai apoi spre locul in care au parcat motorul. Privirile amandurora erau pierdute in gol, parand captivi in propriul lor univers launtric. Se gandeau la multe, si in acelasi timp nu erau capabili sa proceseze nicio informatie. Toate gandurile lor erau scufundate in neclaritate, intr-o meditatie intensa si lipsita de productivitate. Era ca si cum mintea lor era umbrita de o ceata densa si inselatoare, care ii impiedica sa analizeze pe deplin lucrurile ce le invadau creierul precum o avalansa haotica.

Continuand sa mearga mecanic, au tresarit in momentul in care niste voci dure au perturbat cu brutalitate linistea stradutei laturalnice. In acel moment o senzatie puternica de deja-vu a incercat-o pe satena. Daca era intuneric si nu ar fi fost acompaniata, atunci intregul cadru ar fi coincis cu cel din nefericita noapte in care si-a pierdut libertatea. Iar asta ii crea un sentiment al naibii de neplacut.