"JUNGKOOK! AI GRIJA!"
Pana sa realizez,eram inca pe pamantul rece. Partea frumoasa era ca Taehyung ma tinea strans in brate. Partea proasta? Nu era un moment de tandrete. Era speriat. La fel si eu.
Taehyung:
Jungkook,ridica-te! Trebuie sa plecam! ACUM!
Ce?.. De ce sa plecam?
Pana sa-i pun si lui aceste intrebari,am auzit tipete puternice venind din padure.
X:
Kim Taehyung! Stai pe loc! Ne-ai tradat. E randul nostru sa te rasplatim pentru cum te-ai comportat!
Simteam deja cum tot corpul meu se transforma intr-o guma uriasa. Nu ma puteam misca. Incepusem sa plang. Atunci,Taehyung si-a lipit fruntea de a mea si mi-a soptit:
Taehyung:
Jungkook...trebuie sa plecam de aici cat mai repede. Esti in pericol. Din cauza mea..
Nu trebuia sa las toate astea sa se intample.
M-am uitat atent la fata lui. Era rosie de la plans si puteam simti greutatea cu care respira. I-am cuprins fata in palmele mele si i-am lasat un sarut usor pe frunte.
Jungkook:
Taehyung..eu-..
Pana sa apuc sa spun ceva,am fazut un barbat imbracat complet in negru si cu o pusca indreptata spre noi. L-am tras puternic pe Taehyung spre mine si inca tinandu-l de mana,am fugit. Fugeam cat de repede ma tineau picioarele. Pana sa realizez am ajuns la casa lui Jimin. Norocul nostru? Ceilalti baieti erau si ei acolo. Celalalt noroc? Statea intr-un cartier foarte pustiu,situat la marginea orasului.
Am batut puternic in usa. Eram uzi complet. Il tineam strans pe Taehyung de mana,inca tremurand. Pana sa ni se raspunda,m-a intors spre el. Ochii aceia albastri ma calmau complet. Am lasat stransoarea mai moale si am luat o gura mare de aer,apoi am vorbit.
Jungkook:
Taehyung..ce se intampla? De ce niste psihopati inarmati ne urmaresc? Ce au cu tine? Ce au cu noi?!
Taehyung:
Jungkook..eu-..
Pana sa isi termine propozitia,usa s-a deschis. Era Jimin. Era beat. Toti erau. Norocul nostru ca nu bausera foarte mult. Am inceput sa le explic ce s-a intamplat,cu lipsa de detalii deoarece timpul se scurgea extrem de repede. Am inceput sa ne baricadăm in casa si am vrut sa sunam la politie. Ghinionul? Reteaua mobila picase. Eram fara ajutor. Doar noi 7.
Se făcuse ora 3 dimineata iar eu eram singurul treaz. Era inca intuneric. In mod normal,unii tineri s-ar fi plimbat pe aici,dar ceea ce m-a facut sa ma sperii era ca strazile erau complet pustii.
"Imi e frică,Taehyung. Am nevoie de ajutorul tau. Am nevoie de tine."
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
capitol scurt si de căcat. mai sunt 2. are u ready?
YOU ARE READING
Dream-||TAEKOOK FF||
Fanfiction|some dreams become reality| |other dreams just remain dreams|
