Mă simţeam ciudat. Auzeam sunete în jurul meu,dar nu mă puteam mişca. Se auzea sunetul unui aparat de monitorizare a pulsului. Erau normal să aud toare astea?
Stai puţin. Eu nu murisem deja? De ce sunt aici? Nu mai înţeleg nimic.
Doctorul:
Îi creşte pulsul. Există posibilitatea să se trezească,sau..să moară definitiv.
Definitiv? Nu mai murisem o dată? Nu mai înţeleg.
Am încercat să-mi mişc braţul,iar cu puţin noroc,am reuşit.
Jimin&Yoongi:
Doctore! Taehyung! Mişcă! Jungkook se mişcă!
Chiar dacă aveam ochii închişi,simţeam că toată atenţia era îndreptată spre mine. Stai aşa. Taehyung? El a fost cel care m-a înjunghiat. El m-a omorât. El!!
Jungkook:
Taehyung!!
Mi-am deschis ochii brusc. În secundele următoare am fost cuprins de durere. Nu a durat mult,căci am fost prins la mijloc într-o îmbrăţişare de grup,însoţită de plânsete şi suspine.
După ce s-a desfăcut îmbrăţişarea,toţi s-au aşezat în faţa patului meu. Doctorul,în stânga mea.
Doctorul:
Jungkook,prietenii tăi vor să îţi spună ceva. Ştiu şi se vede că eşti nelămurit acum,dar ascultă-i. Eu o să plec.
Aşa a şi făcut. Am rămas doar noi 7. Era o linişte de nepătruns,dar a fost spartă de RapMon.
RapMon:
Jungkook..
Inima mi-o luase razna. Simţeam cum o să mor,din nou? Cred că ar trebui să aud ce s-a întâmplat,aşa că i-am făcut semn să continue.
RapMon:
Deci,Jungkook,tu ştii că ai..murit,nu? Şi că am locuit la Jimin,nu? Şi că..
S-a oprit. A luat o gură mare de aer. Mă bucur că s-a oprit. Aşa,aveam timp să mă gândesc la un lucru: De unde ştiau ei toate astea? Chiar s-a întâmplat aşa ceva? Am scăpat cu viaţă?
RapMon:
Tu ştii că Taehyung te-a omorât,aşa-i?
Am dat aprobator din cap,speriat de tot ce spunea. Mi se părea incredibil faptul că ştiau tot ce s-a întâmplat.
Jungkook:
Da,tot ce ai zis e complet adevărat. Dar..de unde ştiţi voi toate astea? Sunteţi morţi şi voi?
Au surâs. Cu siguranţă exista o explicaţie mult mai bună,iar cei care au venit să mi-o ofere au fost Jimin şi..Taehyung. Eram speriat să stau lângă el,sincer,dar parcă am sentimentul că el nu e acel Taehyung.
Jimin:
Jungkookie. Tu..Păi vezi,tu ai avut..
A fost cuprins de lacrimi. Yoongi l-a luat de mână şi au ieşit ca Jimin să-şi revină. Totuşi,sunt împreună. Măcar o parte asemănătoare.
Taehyung,pe un ton calm,a continuat.
Taehyung:
Deci,Jungkookie,tu ai avut un..accident. S-a întâmplat fix de ziua ta,în timp ce veneai de la alergat,o doamnă te-a lovit cu maşina. Ai..intrat în comă. Loviturile au fost destul de grave. Ai fost adus de urgenţă aici şi iată că..în sfârşit,te-ai trezit. Fix de ziua ta. Din nou.
Asta înseamnă că am stat în comă..1 an întreg? Şi tot ce ştiam eu că s-a întâmplat? Jeongwha,namilele..faptul că am murit din vina lui Taehyung?
Jin:
Jungkook,a fost in vis. Totul. Ştim de namilele care te-au agresat,de femeia aceea,Jeongwha,de faptul că ai murit din vina lui Taehyung. Ştim.
Au urmat imediate completări din partea lui J-Hope. Sigur mai erau lucruri de zis.
J-Hope:
Da,ştim. Doctorul ne-a sunat urgent să venim la spital deoarece bătăile inimii tot accelerau. Mai mult şi mai mult,aşa că te-a injectat cu un calmant,probabil. De aici şi momentul în care Taehyung te-a înjunghiat. Practic,ţi-am privit visul. Prin acel ecran care a fost conectat la creierul tău ca doctorul să poată afla ce-ţi făcea rău.
Deci totul a fost un vis? Şi momentele de tandreţe cu Taehyung? Şi faptul că mă ignorase? Faptul că şi-a pus-o cu o fată în maşina aia? Că a venit pe furiş în casă? Maltratarea mea? Jeongwha? Totul?
Taehyung:
Bănuiam toţi că accidentul îţi va cauza o amnezie,aşa că am adus lucruri care să-ţi aducă aminte ce a fost cu adevărat real.
Mi-au fost aduse pe rând poze. Cu mine şi Jimin,Taehyung,Yoongi,RapMon,Jin şi J-Hope. Mi-au fost puse melodii. Mi-au fost arătate filmări. Şi în final,mi-a fost adus ceva într-o cutie de cadou.
Imediat după,au intrat şi Jimin cu Yoongi.
Yoongi:
Jungkook,în speranţa că asta te va ajuta să-ţi aduci aminte totul,ţi-am adus cadoul ce trebuia deschis acum un an.
L-am desfăcut. Am fost cuprins de lacrimi. Se făcuse lumină în gândurile şi amintirile mele.
Era un album foto cu toate realizările mele,plus descrierea lor. Era o poză cu mine şi Taehyung. O frumoasă realizare. O poză cu mine îmbrăcat pentru absolvire. Altă realizare. Multe alte poze,dar în final,la mijlocul albumului era o poză cu noi toţi cu descrierea:
"Chiar dacă asta nu e probabil ce ţi-ai dorit,te-ai ales cu 6 persoane care te iubesc enorm de mult!"
Restul albumului,de la jumătate spre sfârşit era gol. Şi nu înţelegeam de ce.
Toţi:
Restul e gol ca să poţi realiza multe alte lucruri alături de noi.
Dar..de ce nu mă simt totuşi bine? De ce,chiar dacă am fost împreună şi...sunt,cu Taehyung,nu simt că l-aş iubi?
Taehyung:
Ştiu că acum nu mă iubeşti aşa cum te iubesc eu,dar o să mă asigur că "Jungkook al meu" se va întoarce.
După toate discuţiile,subiectul s-a schimbat. Tot eu eram centrul atenţiei,dar din alt motiv. Era ziua mea.
Au fost aduse lumânări,baloane,plase cu cadouri care au fost ascunse tot timpul şi în final,tortul cu lumânările aprinse deasupra.
Toţi:
La mulţi ani fericiţi! x2
La mulţi ani,dragă Jungkook!
La mulţi ani fericiţi!
Era momentul să-mi pun o dorinţă. Am închis ochii,am tras aer îm piept,am deschis iar ochiişi în timp ce suflam,un singur gând aveam în minte,o singură dorinţă:
"Îmi doresc ca niciodată să nu mai fiu departe de voi."
Taehyung:
La mulţi ani,Jeon Jungkook.
Totul negru din nou. Dar,nu eram mort. Eram..sărutat de Taehyung. Era liniştitor. Calm. Bine.
Era atât de bine să trăieşti din nou realitatea,mai ales lângă cele mai importante persoane din viaţa ta.
___________________________________________
îmi pare rău că e aşa.
şi mi pare rău de cei care au citit toată cartea. probabil nu are sens deloc. yes,i'm in pain.
i'm in pain also because bts will not come here. :)
ŞİMDİ OKUDUĞUN
Dream-||TAEKOOK FF||
Hayran Kurgu|some dreams become reality| |other dreams just remain dreams|
