O Vară

Capitolul 6

Betty POVESTEȘTE

Se anunță o nouă zi. Deja lumina soarelui își făcuse apariția, căldura este deja insuportabilă iar ciripitul păsărilor mă treziră. Mă întind într-un fel de ocup tot parul apoi deschid ochii.

Razele soarelui ocupă jumătate din camera. Iar cerul pare la fel de senin că ieri. Este prima zi. Este prima zi aici langa tata.

Oftând, mă ridic pe marginea patului și arunc câteva priviri prin cameră. Căscând mă duc către baie și încep să mi fac rutina. Începând cu spălarea până la creme pentru față și păr.

Ieșind din baie, ținta directa este dulapul. Imediat aleg niste blugi albi, cu un tricou verde închis și niște tenesi negri.

Îmi pun telefonul in buzunarul din spate apoi deschid ușile balconului pentru a aerisi in cameră.

Este încă dimineață și o ora destul de devreme. 8:23. Cred că toți dormi la ora asta. Ies foarte incet din camera și cobor pe vârfuri până în living. Observ că nu este nimeni și mă duc la bucătărie. Acolo se afla Hermione ce era rezemata de blat. Pregătea cafeaua.

Betty: Bună dimineața..

Hermione: Neața scumpo.

Tocmai punea apa in aparat să fiarbă apoi pliculețele cu cafea alaturi de zahar.

Hermione: Bei cafea?

Betty: Cam rar dar acum cred ar trebui. Mă cam încercă o durere de cap.

Hermione: Este buna cafeaua la durerile de cap, dar eu as merge pe niste mâncare și o pastilă.

Betty: Și eu, dar nu vreau sa incep ziua cu pastile.

Hermione: Te înțeleg. Atunci daca durerea persistă, mă anunți, spusese in timp ce îmi dă ceașca cu cafea.

Betty: Bine.. mulțumesc. Restul nu s-au trezit?

Hermione: Păi tatăl tău este la alergat, iar băieții încă dorm.

Betty: Și acum mai aleargă dimineața?

Hermione: Da. Se menține, iar asta îmi place.

Rămân puțin surprinsă la ce zice. Ii dau dreptate. La 40 de ani ai tatălui, el arata super mega sexy. Da, am zis eu asta. Fiica lui.

Betty: Si înainte alerga. Iar când venea, mama îi făcea suplimente sau niste fresh-uri din fructe.

Hermione: Acum preferă doar fresh-uri.

Zâmbind iau o gura din cafeaua călduță. Gustul de cofeină și dulceag îmi inundă papilele gustative.

Hermione: Cum arata mama ta?

Betty: Pai, seamănă aproape identic că mine.

Hermione: Serios?

Betty: Da. Stai că am o poza in telefon cu ea, zic deschizând telefonul si intrând în galerie. Uite.

Ii dau telefonul sa vizualizeze mai bine iar prin surprinderea mea, începuse să zâmbească apoi îmi dăduse telefonul înapoi.

Hermione: Ești la fel de frumoasa că mama ta.

Betty: Mulțumesc, răspund politicos și cu același zâmbet că ea.

Hermione: Cu ce se ocupă?

Betty: Pai este contabilă iar în timpul liber se ocupa de o anumită revistă. Gen jurnalist.

Hermione: Frumos. Eu am fost profesoară de spaniolă iar acum sunt om de afaceri la fel că Lorenzo.

Betty: Aceași limba că tata.

Hermione: Nu știi spaniolă?

Betty: Foarte puțină. Adică chiar deloc. Când eram mică, tata mă alinta "mi vida". Și mă topeam după el când îmi zicea asta.

Hermione: Ce drăguț. Pari foarte atașată de el.

Betty: Extrem de mult. Când am aflat că ei se vor despărți și va trebuii să aleg dintre ei, efectiv am fost devastată și nu știam ce să fac. Dar tata s-a gândit că este mai ok sa stau lângă mama.

Hermione: Lorenzo in tot acest timp mereu s-a gândit la tine și îmi povestea întâmplări..

Discuția este întreruptă de către chiar tata care intrase în casă. Gâfâind și scoțându-si căștile din urechi, venise la bucătărie alaturi mine și Hermione.

Lorenzo: Buna dimineața, fetelor.

Betty: Neața tati. Încă n-ai renunțat la hobby-ul tau.

Lorenzo: Niciodată scumpo, confirmă el venind aproape de mine și sărutându-ma pe frunte. Așa cum facea și înainte.

Hermione: Cat timp te pregătești, îți fac fresh-ul.

Lorenzo: Ok iubito.

Betty: Ii trezesc pe băieți?

Hermione: Da, te rog.

Merg liniștita la etaj și mă opresc în fața camerei lor. Care este fata in fata cu a mea. Bat ușor la ușă și deschisese imediat Cole. Care era pe jumătate îmbrăcat. Doar intr-o pereche de blugi negri și tricoul in mână. Încep să am putina febră deoarece priveliștii minunate al lui Cole dar nu contează.

Betty: Hermione m-a pus sa vă trezesc.

Dylan: Puteam sa jur că este mana lui mama, tipa el dintr-un colt al camerei.

Cole: Coborâm in 5 minute.

Betty: Bine.

Întorc spatele să plec dar Cole mă prinsese de mână. Se uita in ochii mei și parca voia să spună ceva.

Betty: S-a întâmplat ceva?

Cole: N-nu.. scuze..