O Vară

Capitolul 17

Betty POVESTEȘTE

Mă gândesc la cuvintele spuse de FP. Mă gândesc la acea parte pe care a spus-o legata de Jason. Eu nu mai înțeleg nimic..

Spune că el l-a răpit și că a fost de față când a fost omorât, dar cadavrul a fost găsit în rău. Ceea ce spune Cheryl că a fost o furtună în timp ce ei se plimbau cu barca. Acum întrebarea este, cine l-a aruncat în râu?

Cazul asta devine din ce in ce mai greu. Se complică foarte repede iar noi stam pe loc.

Cole se simte cam rău de când am venit de la tatăl lui. Vrea să fie puțin singur. Dar stau și mă gândesc, oare asta este adevărul? Acea parte? Nu știu de ce am impresia că nu este tot ce trebuia să spună.

Vreau sa vorbesc din nou cu el. Dar fără Cole. Nu vreau sa afle.

Mă ridic din pat și merg către camera gemenilor. Bat politicoasă la ușă și o deschid usor. Dylan se afla la birou ce juca un joc pe telefon.

Betty: Putem vorbi puțin?

Dylan: Desigur.

Betty: Aaaa.. am nevoie de însoțitor pentru că nu știu drumul..

Dylan: Unde vrei sa mergi?

Betty: La tatăl tău.

Dylan: Ce să cauți acolo?

Ii explic că vreau sa aflu mai multe chestii despre toată dificultatea asta și că am fost cu Cole de dimineață dar..

Dylan: Eu n-am ce sa caut acolo..

Betty: Te rog! Am nevoie de tine..

Dylan: Eu nu îl suport pe tata! Este un criminal..

Betty: Nu! A recunoscut că nu l-a omorât. Te rog.. trebuie să mă ajuți..

Dylan: Bine, te duc. Dar nu intru cu tine.

Betty: Mersi oricum.

Îl îmbrățișez in semn de mulțumire și fug la mine in camera, mă pregătesc in maxim 15 minute și sunt gata de plecare.

Cobor în liniște în living și îl văd pe tata pe canapea. Dylan mă aștepta lângă ușă.

Lorenzo: Unde plecați?

Dylan: Până la Cami.

Betty: Venim imediat.

Lorenzo: Bine, copii.

Ieșim din casă și luam bicicletele. Eu doar o împrumut pe a lui Cole. Are o cursiere, deși are rotile subțiri, nu îmi pot tine echilibrul pe ea. Dar de cât să merg pe jos, mai bine pe asta.

În numai 20 de minute pedalând încontinuu, ajungem in fața penitenciarului. Dylan legase bicicletele de un stâlp iar eu mă pregătesc să intru. Dar mă oprise..

Dylan: Așteaptă, vin și eu.

Respirând foarte adânc las un zâmbet sa mi se arate. Intrăm în clădire și mergem direct la recepție. Un polițist ne conduse, iar timpul de vizita este de 30 de minute.

Intrând prima in camera lui FP, Dylan fiind in spatele meu, fețele lor erau foarte serioase și priviri ucigașe.

FP: Dacă ai venit să mă critici, poți pleca de pe acum..

Dylan: Nu te agita boșorogule, ea vrea să îți vorbească..

Cole POVESTEȘTE

Toate lucrurile pe care mi le-a spus tata, îmi rămân tipărite în minte. Nu înțeleg de ce tatăl meu este închis. Pentru că a fost martor? Nu prea este corect. Iar criminalul adevărat este în libertate. Asta este un pericol.