O Vară

Capitolul 7

Betty POVESTEȘTE

După micul dejun, m-am gândit să îl sun pe Truker. Doar voia să afle cum este aici si să îmi povestească de primele întâmplări din acea tabără.

Am vorbit chiar și cu mama care se afla pe plajă. Ce mai "luna de miere".

Acum stau pe canapeaua din marele living și citesc o revistă de modă. Hermione a plecat cu tata la serviciul lor iar eu am rămas singură cu gemenii.

Mă gândesc încontinuu la ceea ce voia să îmi zică Cole. Dar a fost cam ciudat. Ce pot sa zic, băieții sunt foarte frumoși și nu prea ii deosebesc decât după păr.

Dylan: Betty!!

Țipetele de disperare mă făcuse să mă panichez puțin. Îl văd alergând pe scari apoi arucandu-se pe canapea langa mine și punându-si capul pe picioarele mele.

Dylan: Eu nu înțeleg o chestie.

Betty: Aaa.. ok.

Își schimbă privirea ori in ochii mei ori pe imensul tavan. Plus că avea și un bot de confuz ce era.

Cole: Dacă mama s-a căsătorit cu tatăl tău, teoretic..

Dylan: Si practic ești sora noastră..

Cole: Vitregă?

Betty: Chiar nu știu..

Dylan: Teoretic asa ar fii..

Betty: Da.. dar nu știu dacă ne putem considera frați.. vitregi..

Răspund eu destul de blocată la ceea ce încercăm să dezvăluim. Chiar putem fii frați?

Dylan: Eu pot sa te consider că pe o soră. Ești super de treabă.

Betty: Mersi..

Cole: Eu nu! Exclamă el bosumflat și urcând înapoi pe scări.

Ok.. m-am simțit puțin nașpa la ce a spus dar nu pun suflet. Dylan încă continua sa își lase capul pe picioarele mele. Oftând îmi văd din nou de revista mea.

Dylan: Ce facem azi?

Betty: Nu știu. Voi să îmi spuneți. Eu nu cunosc nimic pe aici.

Dylan: Cred că mă bag la somn.

Betty: Iar?

Dylan: Cine a zis că am dormit? Apropo, noi mergem la o fata și o să mai vina un baiat și iubita mea. Te luam și pe tine.

Betty: Bine..

Dylan: La 6 sa fi gata.

Betty: Ok sefu.

El se ridicase și plecase iar eu îmi văd din nou de revistă. La un moment dat mă plictisesc și eu apoi urc in camera mea. Îmi iau agenda din ghiozdan și mă trântesc pe canapea începând sa scriu..

"Dragă 18.06.2018
Jurnalule,

De când sunt aici, parca simt altceva. Abia așteptăm să îl văd pe tata, am mai spus, totuși îmi pare rău că îl văd doar dimineața și seara. Nua așteptăm să fie aici și o pereche de gemeni. Si mai ales de vârsta mea. Adică.. mă rog, ei au 18 ani iar eu inca 17. Ziua mea este peste 2 săptămâni deci o voi petrece aici.
Ce pot spune despre fiecare?
Pai de tata imi era super mega extrem de dor de el, sunt bucuroasă că a reușit să își refacă viața la fel că mama, și sunt bucuroasă că se menține că înainte.
De doamna Hermione pot spune că este o femeie foarte frumoasă și chiar potrivită pentru tata. Este o femeie împlinită și respectată de restul familiei.
De gemenii nebuni, pot spune chiar multe.. cred.
Dylan părea la început un băiat nepăsător și fără bun simt. Dar pe parcurs am inceput să îl cunosc și acum mi se pare un băiat de treabă și foarte bun.
Cole este la fel de amuzant și bun că fratele său. Desi m-a pus pe gânduri ceea ce a fost de dimineață și acum, cred că voi afla și sper sa fie un lucru bun ceea ce nu a vrut să spună în dimineața asta.
Imi este dor de mama și probabil și William dar și de Truker. Dar nu este nimic rău, asta va tine doar 3 luni.

Cu drag,
Elizabeth."

Așez jurnalul cu pixul sub pernuță canapelei și apoi îmi scot căștile din ghiozdan. Le conectez la telefon și mă prăbușesc în pat. Pornesc melodia mea preferată iar privirea mea rămâne încontinuu pe tavan..

*Seara*

Somnul meu liniștit este distrus de căștile ce sunt trase din urechi. Deschid ochii brusc și îl văd pe Cole zâmbind.

Cole: Buna seara prințeso.

Betty: Mhm.. zic eu morocănoasă in timp ce mă întorc cu spatele la el.

Cole: Sa înțeleg că nu mai vrei sa vi la petrecere?

Imediat îmi amintesc de ce îmi zice Dylan. Mă uit la ceasul de pe perete și văd că este 5. Mă ridic în șezut și mă uit la Cole destul de panicată.

Betty: Trebuia să plecăm?

Cole: Nu. Pe la 6 o să plecăm. Dar am venit acum la tine sa te anunț. E bine totuși că m-a obligat Dylan sa vin sa vad ce faci.

Betty: Bine ai făcut..

Ma privea cam încontinuu în ochi și îmi zâmbea. Are un zâmbet atât de drăguț.. ce am zis?!

Cole: Mama a făcut budincă. Te așteptăm jos.

Betty: Nu, vin acum cu tine. Răspund deja dată jos din pat și mergând către ușa de la intrare.

Cole își prinsese ușor mana de a mea lăsând degetele sa se împletească cu ale mele. Mă uit catre mâinile noastre ce se potriveau una cu cealaltă apoi îmi îndrept privirea în ochii lui.

Cole: S-Scuze..

Clipind de câteva ori și lăsând un mic zâmbet, spun..

Betty: E ok..

Strângându-l puțin de mână iesind amândoi din camera mea și coborând la bucătărie pentru budinca minune..