O Vară

Capitolul 13

Betty POVESTEȘTE

Oare ce durează atât de mult? Eu și Cheryl stam mai bine de jumătate de oră pe scaunele de așteptare.

Nu credeam că va fi cam dificil. La început părea o moarte normala dar de fapt are multe legături ce se poate afla adevărul.

Cheryl: Jason a fost un băiat bun. Un copil exemplu..

Betty: Nu l-am cunoscut, dar sunt sigură că este cum zici tu.

O văd zâmbind cu lacrimile în ochi. Oftând o iau puțin în brațe in semn de încurajare.

Betty: Nu plânge, îți strici machiajul ăla frumos..

Cheryl: Pentru el merită..

A ales sa îmi spună despre cum era Jason. Era un băiat ce avea grija de sora lui și familie, era popular in liceu și chiar căpitanul echipei de fotbal al liceului. Din păcate, Jason era cu adevărat copilul familiei Blossom. Cheryl nu este dorită.

Cole POVESTEȘTE

Nu întreabă deloc de mama, de Dylan. De când i-am pronunțat numele fiului familiei Blossom, s-a schimbat complet. De nerecunoscut.

Amândoi suntem înconjurați de liniște. Nimeni nu zice nimic. El doar sta in acel pat și rezemat de perete iar eu mă uitam prin aceasta camera împreună cu celula.

Cole: A trecut mult timp..

Avea privirea fixă și în gol. Dar știu că urechile erau către mine. Așa că aleg sa sparg liniștea și să obțin ceea ce trebuie.

Cole: Prima oară când am auzit ce s-a întâmplat, nu mi-a venit sa cred. Nu am recunoscut acel om.. și știu sigur că tu n-ai făcut asta..

Îl aud oftând si vizibil deranjat, foarte nervos de ceea ce aude.

Cole: Mi-a fost rușine la liceu, și încă îmi este. Am avut probleme cu Cheryl. Mama îmi spune mereu că tu ești un om rău. Dar tu nu ești implicat în asta. Nu tu l-ai omorât pe Jason. Te cunosc foarte bine, tată. Tu n-ai face niciodată asta. Ai inimă..

FP: Ba am fost implicat! Ce ar fii trebuit să fac?!

Țipetele lui răsună în toată camera asta rece. Nervos mă îndrept către celulă in timp ce ii dau replică.

Cole: Nu poți spune macar un "scuze"?

Ridicându-ma de pe pat, venind în fața mea. Mă privea foarte serios în ochi. Intre noi fiind acele gratii.

FP: Îmi cer scuze pentru cele întâmplate ție. E bine?

Oftând ii întorc spatele dând să plec dar strigătul lui mă oprise.

FP: Uită-te la mine, Jughead!

Strângându-mi repede lacrimile, îmi întorc privirea la el. Avea o față amenințătoare..

FP: Niciodată! Niciodată să nu mai vi aici! Ai înțeles?

Este cu totul schimbat. Nu îmi mai recunosc tatăl. Cineva sau ceva l-a schimbat și voi afla chiar daca el îmi va interzice.

Cole: Bine.

Răspund in sictir și ies din acea cameră. Nervos mă întorc la Betty și Cheryl. Când fetele mă văzuse, mă priveau cu zâmbet și oarecum cu o sămânță de adevăr adusa de la tatăl meu.

Cole: Nu va uitați așa la mine. Nu a scos niciun cuvant legat de Jason.

Cheryl: Firar..

Cole: Știu sigur și îmi cunosc tatăl. El n-a omorât pe nimeni niciodată!

Cheryl: Atunci dacă spui asta, cine mi-a omorât fratele? Vreau sa aflu!

Betty: Haideți să ne calmăm, bine? Nu vom rezolva nimic dacă vom țipa unii la alții..

Cheryl: Bine..

Cole: Doar tata știe adevărul? Și tu știi ceva! Cadavrul fratelui tău a fost găsit altundeva, iar tu te aflai in celălalt capăt al pădurii. Cum explici?

Cheryl: Rătăcire. Cunoști cuvântul ăsta?

Cole: Da. Dar nu s-a întâmplat așa. Nu se leagă lucrurile, Cheryl. Sunt jurnalistul liceului. Nu pot fii păcălit ușor.

Spunând răstit asta, plec lăsându-le pe fete singure. Vizita asta m-am afectat și am nevoie de liniște.

*****

Betty POVESTEȘTE

Nu stiu de ce, dar cred că a fost o idee proastă sa vorbim cu tatăl lui Cole. Cheryl se simte ciudat și nu în siguranță.

Este aproape seară, iar eu mă aflu la Cheryl. Vorbește deschis despre fratele ei dar o deranjează.

Betty: Toți spun că și tu știi o parte de adevăr..

Cheryl: Știu. Dar Jason m-a pus sa nu zic nimic.

Betty: Bine, nu ești obligată să spui. Dar cândva va trebuii să o faci. Trebuie sa ne ajuți să aflăm ucigașul fratelui tău. Nu vrei asta?

Cheryl: Ba da..

Betty: Când ești pregătită, poti sa îmi spui. Sunt un om de încredere.

Zâmbind amândouă, mă pregătesc să plec. Mă conduce până la intrare până când..

Cheryl: Ma voi gândi și te voi suna.

Betty: Desigur.

Părăsind casa ei, acum incerc să îmi aduc aminte drumul către casă. Știu că stă aproape și sunt aici de o săptămână, poate mai mult, dar tot nu știu locurile.

Vorbind prin mesaje cu Dylan, îmi spusese scurtăturile pe unde sa o iau. Așa că am ajuns acasă în maxim 10 minute. Dylan mă aștepta cu un mare zâmbet la poartă vilei.

Dylan: Ce faci fata, te-ai pierdut?

Betty: Taci Dylan. Învăț eu drumul.

Dylan: Da da da..

Betty: Cole a venit?

Dylan: Doarme. Este supărat.

Betty: Mda..

Dylan: Avem un musafir.

Betty: Pe cine?

Intrând în casă, văd pe canapea alaturi de tata un băiat roșcat ce semăna cu acel băiat din Los Angeles.

Betty: Truker!!..