O Vară

Capitolul 38

Betty POVESTEȘTE

O căldură infernală îmi făcuse somnul sa îmi dispară. Amorțeala își pusese amprenta asupra corpului meu dar tot odată și oboseala. M-am culcat la 3 dimineața. Când petrecerea a început la 7 seara. Bine înțeles că petrecerea a mai continuat, dar eu și Cole eram epuizați.

Brațul lui Cole ce se afla pe șoldul meu, mă face să stau doar într-o poziție și să nu mă pot mișca deloc. Doarme dus, deci daca m-aș mișcă nu cred că l-aș trezi.

Într-un final o fac dar stau timp de câteva minute pe marginea patului că sa mă pot trezit cu adevărat din somn.

Îl priveam pe Cole cum doarme. Și când se odihnește este atât de frumos. Îl iubesc atât de mult și nu știu cum aș putea să îmi văd viitorul fără el.

Oftând, mă ridic de pe pat și ies liniștită din camera lui. Nu era nimeni in rulotă. Doar noi doi ce dormeam liniștiți.

Pe masa din bucătărie era micul dejun pregătit pentru noi doi. Dar și i foaie scrisă langa niste bani. Îmi văzusem numele așa că încep să citesc..

"Dragă Elizabeth,
Eu îmi iau rămas bun din acest loc ce mi-a trezit amintirile tinereții mele. Nu te-am trezit pentru că știam că îți este somn iar după ce ești trează, nu mai poți adormi la loc. Plus că dormeai atât de frumos in pat cu Cole. Pe perioada de aproape o lună, vei fi in grija lui FP, dar mai ales in grija iubitului tău. Sa nu întreci peste cuvintele lor și să îi asculți. Fi cuminte și ai grijă sa nu faci prostii, stii la ce mă refer, sa nu mai ai contacte cu acei oameni, știi la cine mă refer, și să nu stai trează până târziu, știi la ce mă refer că vei face. Cât vei rămâne acolo, ți-am lăsat bani cât ai nevoie și pentru FP cu Cole. Aveți grijă de voi. Te pup!
Mami tău."

Simțeam cum mă înțeapă nasul și lacrimile din ce in ce își făcuse apariția în ochii mei. Las biletul înapoi pe masă unde l-am găsit și mă întorc înapoi în camera. Voi manca când se va trezi și Cole.

Mă așez din nou in pat lângă el și încerc că adorm la loc..

Alice POVESTEȘTE

"Avionul către Los Angeles va întârzia timp de 45 de minute. Va mulțumesc pentru înțelegere."

Dumnezeule, mai pierd aproape o oră. Va trebuii să mă plimb pe aici că să treacă timpul mai repede.

Alice: Te poți duce acasă, probabil că ai treabă..

FP: N-ai nevoie de companie cat vei sta aici?

Alice: Ba da.. dar nu vreau sa te rețin dintr-o treabă..

FP: Treabă? Când ajung acasă mă voi aruncă în pat și voi dormi până diseară. Voi fi de noapte la restaurant.

Alice: Prima zi..

FP: Da..

Asezandu-ne pe niște scaune, mă uit la ceasul de pe mână ce indica încă prima parte a zilei, dimineața.

Alice: Ai renunțat la șerpi.. la viața ta.

FP: Da.. nu chiar viața mea. La un moment dat trebuie sa faci un sacrificiu pentru cineva drag..

Alice: Ai făcut-o pentru ei..

FP: Acum este rândul tău.

Alice: Deja am vorbit cu William. Totul este pregătit. Mai trebuie doar actele de rezolvat iar acolo trebuie sa fii tu.

FP: Planul se mișcă repede.

Alice: Crezi ca, Cole va vrea?

FP: Din moment ce este legat de Elizabeth, cu siguranță. Nu l-aș vedea refuzând.

Alice: Exact..

Cole POVESTEȘTE

Mă întind că și cum n-aș avea coloană vertebrală. Văzând că Betty încă doarme lângă mine, dar cu spatele către mine, încerc să mă mișc din ce in ce mai încet pentru a nu o trezi.

Betty: Neața..

Brusc se întoarce cu fața spre mine și mă privea în ochi. Ochii ei de culoare un verde diamant, strălucea într-adevăr că o bijuterie în lumina puternică a soarelui. Zâmbetul ei de dimineață mă făcuse să îmi pierd gândurile.

Cole: Neața..

Puteam să jur avea lacrimi în ochi. Deși încerca sa ascundă acel lucru.

Cole: Ești ok?

Betty: Da, totul e ok..

Cole: Mi se părea că plângi..

Betty: Nu.. de ce as plânge? Mai ales așa de dimineață.

Cole: Nu știu. Tu sa îmi spui.

Ridicându-ma in picioare mă mai întind de câteva ori apoi ies din camera. Asezandu-ma direct la masă și începând să mănânc observ un bilet cu niste bani pe masă.

Era un bilet scris de către Alice. A plecat. Acum imi dau seama de tristețea din ochii lui Betty.

Betty: Pofta bună.

Cole: Mersi, și ție.

Mâncând amândoi micul dejun făcut de Alice, pentru că gustul mâncării se poate observa ca nu este făcut de tata, liniștea devenise din ce in ce mai apăsată pe noi, dar tot odată și tristețea ei.

Cole: Elizabeth, știi ce? A plecat mama ta.

Betty: Da..

Cole: De azi și până în ultimă noastră zi, te voi face sa nu îți dai seama de plecarea ei.

Betty: Nu cred că vei reuși..

Cole: Cum să nu? Când este vorba de tine, îmi dau toată silința, știi asta.

Betty: Da..

Cole: Uite, diseară vreau sa mergem la un restaurant. Doar noi doi, știi.. o întâlnire..

Betty: Pe bune?

Cole: De ce nu? O să mâncăm la spaghete și o să bem milkshake până o să avem nevoie la toaletă.

Începuse să râdă la ce spusesem. Râsul ei puternic îmi confirmă că acceptă cererea mea..