Gândurile unui Suflet Anonim.

Freadby în acţiune.

        - Cum poţi să spui că e prietena ta dacă tu nu crezi în prietenie?
        - Ai dreptate, nu cred în prietenie. Dar am încredere în prietena mea. Ştiu că nu există prietena perfectă, ce îţi întelege toate stările, ce ştie exact ce trebuie să spună la momentul potrivit pentru a te simţi mai bine şi care să fie mereu acolo pentru tine. Nu e perfectă şi nici nu va fi vreodată, dar nici nu trebuie să fie pentru a-mi fi prietenă. Nu vreau o prietenă perfectă care să nu greşească niciodată, vreau una cu care să chiulesc de la ora de engleză şi mate doar pentru a ne plimba prin oraş, cu care să mă ascund în spatele maşinilor de profesoara ce nu mai intră o dată în taxi. Vreau să facem tot felul de greşeli copilăresti şi să le rezolvăm împreună. Nu vreau o prietenă ce-mi vorbeşte de dimineaţă până seara de băieţi, îmi doresc una cu care să pot discuta despre demoni, vampiri, fantome şi alte lucruri paranormale. Vreau să ne creăm amintiri supranaturale, de exemplu punga zburătoare, pachetul de şerveţele ce trebuia să leviteze dar a eşuat, întâmplările de la avion şi multe altele de acest fel. Nu vreau o prietenă care să spună bancuri şi să mă amuze, îmi doresc o prietenă, în aşa fel, pentru a ne face propriile noastre replici amuzante, pe care nimeni altcineva în afară de noi nu le înţelege. Vreau ca atunci când spun "tu să taci, banană fiartă", "capră pârlită" şi "şobolani pârliţi" să bufnim instantaneu în râs. Nu îmi doresc o prietenă ce va fi mereu acolo, o vreau doar pe prietena mea cu care am atâtea amintiri minunate, şi dacă va pleca...nu înseamnă neapărat că îşi va dori asta, ci va pleca pentru că  va trebui. Aşa cum frunzele nu cad toamna pentru că vor, ci pentru că le-a venit timpul...