Gândurile unui Suflet Anonim.

Introspecţie.

Aşa cum spune şi Jorge Luis Borges: "Ştiam că mi se vor întâmpla multe lucruri - unele rele şi altele bune - dar mai ştiam că toate acestea, în timp, se vor converti în cuvinte, că eu voi încerca să transform totul în cuvinte".

Cred că cu toţii avem momente în care simţim că am obosit, că nu ne găsim locul orice am face, şi că mai bine am renunţa. Ani de-a rândul să vezi cum oamenii vin şi pleacă, devenind doar nişte străini cu care ai amintiri, lăsând o mică parte din tine să plece o dată cu ei. Să te îndepărtezi de ceilalţi fără să ştii de ce, şi să îi auzi spunându-ţi că le poţi zice orice. Să vrei să ai pe cineva alături, dar în acelaşi timp să vrei linişte şi singurătate. Să simţi tristeţe, fără să se fi întâmplat ceva dureros în trecutul apropiat. Acea tristeţe cred că e rezultatul a tot ce s-a întâmplat de când te ştii, şi ce se va mai întâmpla până vei muri. Tot ce îţi doreşti uneori e să te eliberezi de acea greutate pe care o simţi în suflet, şi nu cred că acea eliberare constă în spovedanie. Fiecare se descarcă de energia negativă într-un fel diferit. Eu încerc să găsesc acea eliberare mult dorită chiar acum, scriind. Nu vreau ca acest capitol să transimtă pesimismul şi negativitatea vouă, ci cred că atunci când ceea ce citeşti se aseamănă cu ceea ce simţi îţi dai seama că nu eşti singur, că cineva te înţelege. Nu pot face pe cineva să râdă, atunci când plânge în hohote. Nu îi pot rezolva problemele nici măcar în mod indirect. Şi sunt una dintre persoanele care lasă gândurile să-i acapareze mintea. Ştiu că sunt momente în care nu-mi ascult propriile sfaturi, dar atunci mintea fiind înconjurată de negativitate, vede acele sfaturi fiind banale şi fără rost. De aceea avem nevoie de cineva să ne fie aproape, să ne amintească sensul acelor cuvinte pe care chiar noi le-am rostit. Nu sunt o persoană prea optimistă, şi nu găsesc rezolvările problemelor prea des. Îmi cer iertare pentru asta...Însă ce pot face e să fiu aproape de acea persoană, să o înţeleg şi să o iubesc. Poate nu e de ajuns ca să se simtă mai bine, dar e destul pentru a se simţi mai puţin rău.
Am învăţat că scriind îţi analizezi propria minte, priveşti cu atenţie fiecare colţişor întunecat, te aventurezi în coşmarurile care ţi-au mistuit sufletul, şi durerile îţi sunt vizibile, reuşind astfel să le remediezi.

*introspecţie = observare subiectivă asupra fenomenelor propriei conştiinţe, autoanaliză.