Gândurile unui Suflet Anonim.

Fabrica monștrilor.

Respir adânc încercând să uit de tot. Dar glasurile celorlalți îmi invadează urechile, oferindu-mi dorința de a țipa.
Cât de stranie poate părea curtea liceului împânzită de adolescenți agitați. Liceul nu este altceva decât o fabrică de monștri. Intrăm la începutul clasei a IX-a pe porțile sale având zâmbetul pe buze, gata de noi aventuri minunate. Dar oh...cât de tare ne amăgim. Relația cu colegii de clasă și cămin, ajunge să fie ca o ruletă rusească. Nu știi cine sunt de fapt și ce intenții au. Astfel te termină psihic dar și fizic, ajungând să nu mai știi ce e bine, și ce nu. Dorindu-ți doar să evadezi, nu mai contează felul în care o faci. Așa te transformi din acea copilă veselă, cu vise mari și gânduri optimiste, într-o copilă depresivă, ce se simte constrânsă din toate părțile, și fără încredere în sine. Ești monstrul pe care ei îl modelează, dar când începi să reacționezi într-un fel diferit, îți spun că te-ai schimbat, că nu mai ești la fel ca la început. Le dăruiești încrederea ta, unii o sfărâmă fără pic de milă, având o scuză banală. Iar alții se străduiesc să fie mereu acolo pentru tine, chiar dacă nu reușesc întotdeauna, te simți norocos că îi poți avea ca prieteni.
Dar poate în spatele acestui lucru straniu ce poartă numele de "școală/liceu" e ceva mult mai îngrozitor decât am putea crede vreodată.
Să ne întoarcem puțin în timp, în generațiile trecute. Oare câți adolescenți plângeau pe la colțurile coridoarelor întunecate și retrase, din cauza nervilor? Oare câte adevăruri șocante au avut de suportat când au aflat lângă cine stăteau de fapt? Oare câți pumni au primit acei pereți? Și câte mâini au umplut astfel de sânge? Câți tineri s-au uitat în oglinzile băilor, având lacrimi pe chip și șoptindu-și că nu mai pot? Oare câți adolescenți au scris mesaje triste pe pereți, sperând că vor rămâne intacte, reușind să aline alte suflete? Nimeni nu știe un răspuns sigur, dar știm că au fost foarte mulți. Iar cel mai îngrozitor gând este că vor mai fi...

Îmi pare rău pentru negativitatea acestui capitol, dar și pentru greșelile de exprimare și ortografie.