Gândurile unui Suflet Anonim.

Regula oamenilor.

           Intrasem într-o sală mare şi întunecată. Când am aprins lumina, mii de umbre alunecau pe pereţi, ţipete stridente şi pline de durere spărgeau liniştea. O voce groasă si rece răsuna mai tare decât orice alt ţipăt. Prima dată nu înţelegeam cuvintele ce erau rostite, parcă ar fi fost doar o învălmăşeală de sunete fără rost.  Dar la un moment dat am distins replica dură ce-mi era adresată:
          - Aşa sunteţi voi oamenii, fugiţi de întuneric, dar când vedeţi că lumina vă prezintă monştrii mult mai detaliaţi, vă întoarceţi la întuneric.
Ştiam prea bine că-mi spuse asta pentru a stinge lumina. Dar deţinătorul întunericului şi al vocii dure, era chiar în spatele meu, nu puteam pierde o şansă ca aceasta. Mă întoarsem cu o mică reţinere spre cel care îmi vorbise. Un bărbat ce părea a fi între două vârste, cu barbă, şi ochii roşii, îmbrăcat cu un costum negru şi având un joben de aceeaşi culoare, mă privea atent din spatele biroului său. Acele umbre speriate dispăreau misterios când ajungeau în zona mesei de lucru a Maestrului Întunecat. El mă privi rânjind şi spuse:
          - Apropie-te...demonii nu muşcă, doar te seacă de puteri.
 Eu am respirat adânc şi m-am apropiat. Atunci am observat că pe birou erau aşezate lucruri diavoleşti. Lumânări ale căror flăcări pâlpâiau straniu, cranii şi oase care îşi mai menţineau carnea putrezită, un vraf de hârtii îngălbenite ce conţineau incantaţii, şi o hartă mai distorsionată a lumii ce avea în cele patru puncte cardinale câte un simbol sinistru. Vrând să ştiu semnificaţia acelor simboluri, am întrebat fără să-mi ridic privirea de pe hartă:
          - Ce semnifică fiecare simbol şi ce legătură au cu punctele cardinale?
Excelenta Sa Întunecată se ridică de  la birou şi începu să se plimbe în jurul meu. Bastonul, cu un cristal roşu aprins în vârf, se lovea de podea la fiecare pas a deţinătorului său. După un moment de tăcere, L îmi răspunse cu o întrebare:
           - Ştii care sunt cei patru evanghelişti?
Eu mă uitam cu atenţie pe hartă, observând că lângă fiecare simbol diavolesc era câte un simbol al unui evanghelist. Am răspuns la întrebare arătând fiecare simbol pe rând:
           - Da. Cei patru evanghelişti sunt: Matei (om), Marcu (leu), Luca (viţel) şi Ioan (vultur).
 L se oprise în faţa mea, şi puse palmele pe hartă, spunând:
          - Ai dreptate. Cu toţii ştim care sunt  cele patru puncte cardinale  şi cei patru evanghelişti, dar nu toţi ştim  cât de mult influenţează aceste lucruri umanitatea.
 Mă încruntasem, nu înţelegeam ce voia să spună prin asta, şi nici nu ştiam dacă trebuia să-l ascult sau nu. Ca şi cum mi-ar fi citit gândurile, spuse cu o voce...tristă:
          - E adevărat că greşim mult. Ne poţi spune îngeri căzuţi, demoni, sau alte denumiri pe care ni le pun oamenii. Dar asta nu înseamnă că noi nu putem avea dreptate.
 Încuviinţasem, uitându-mă în gol şi zicând:
          - Aşa este. Dreptatea depinde de unghiul din care privim situaţia.
 L îşi reglă uşor vocea, după care zise:
          - Ordinea corectă, după hartă, a evangheliştilor este: Luca, Ioan, Marcu, Matei. Unii ar spune că nu este nici o diferenţă, că tot una este, dar nu e aşa. Luca are ca simbol viţelul, printre altele viţelul semnifică şi păcatul strămoşesc. De aceea este la începutul şirului, deoarece de aici începe totul. Şi de aceea este la punctul cardinal vest, de unde răsare soarele şi o nouă zi începe. Simbolul diavolesc pune în valoare semnificaţia rea a viţelului. După Luca, este Ioan, ce are ca simbol vulturul. Printre mai multe semnificaţii a vulturului este şi "prădător". Aşa cum oamenii se "mânâncă" unii pe alţii nepăsându-le de sentimente. Ca de fiecare dată, simbolul diavolesc arată partea rea a cuvântului. Pe urmă, este Marcu, ce are ca simbol leul. Leul poate semnifica şi mândrie, aşa cum oamenii sunt prea mândri şi orgolioşi pentru a se ajuta între ei. După Marcu, este Matei, ce are ca simbol omul. Umanitatea a transformat cuvântul "om" în ceva ce nu poţi avea încredere, de care îţi este teamă deoarece poate face mai mult decât demonii. La demoni toţi s-ar aştepta să facă rău, dar la oamenii în care mai au şi încredere, foarte puţini. Murim din cauza altora, nu din cauza noastră. Din cauza acelora care îţi câştigă încrederea, dar ţi-o sfărâmă fără milă de fiecare dată când au ocazia. De aceea este simbolul om la est, acolo unde apune soarele, ziua se termină, totul ia sfârşit. La începutul lumii am scos la iveală răul din bine, îţi voi spune altă dată cum şi de ce. Dar nu mă aşteptam să se ajungă aici, oamenii mi-au ieşit de sub control, şi mie şi Lui Dumnezeu. Iar această hartă prezintă umanitatea, fiecare om se naşte din păcat, este în stare de orice pentru a primi ce îşi doreşte, orgoliul nu îi permite să ajute pe alţii, şi sfârşeşte prin a muri din cauza altora care merg tot pe această regulă.
Eu rămasem uimită de ce auzisem , după câteva momente de gândire am spus:
          -  Trebuie să existe ceva sau cineva care să poată distruge această regulă.
 L oftase adânc, şi zise:
         -  Normal ca există. Dar nu sunt îngeri si nici demoni, se nasc tot din păcat şi mor tot din cauza altora, dar nu sunt oameni. Ei nu sunt "prădători"şi nici nu se mândresc. Văd lumea diferit şi nu se simt bine în societate, nu arată într-un fel şi nici nu poartă o denumire ce să înlocuiască cuvântul "om". Ei doar există, au o aură specială şi o inimă ce le arde în piept de dorinţa de a-şi duce misiunea la capăt. Aceşti salvatori se găsesc printre oameni, dar oamenii sunt prea ocupaţi pentru a-şi da seama pe cine au lângă ei...

     Aceasta secventa a luat nastere in tărtăcuţa mea atunci cand mi-am dat seama că toti oamenii merg dupa o singura regula ce mi se pare idioata. Sper sa va placa ce am scris si imi cer mii de scuze pentru greselile de ortografie si exprimare, rugandu-va sa-mi atrageti atentia asupra acestora.